Decizia CCR nr. 52/2020Punctul 38

38. În cauză, în măsura în care Curtea Constituțională ar constata neconstituționalitatea normelor criticate, soluția pronunțată nu doar că nu ar profita autorului excepției de neconstituționalitate, dar ar produce consecințe negative și în alte cauze câtă vreme s-ar constata, de fapt, neconstituționalitatea uneia dintre consacrările legale ale principiului ne bis in idem. În sensul acestei semnificații a reglementărilor criticate sunt atât punctul de vedere exprimat de Ministerul Justiției, cât și al Ministerului Public. Ministerul Justiției reține în acest sens faptul că „a admite o astfel de recunoaștere ar conduce la o încălcare ex lege a principiului ne bis in idem și pe cale de consecință la existența în ordinea juridică internă a două hotărâri penale definitive pronunțate împotriva aceleiași persoane pentru aceeași faptă (..)“. Tot astfel, reprezentantul Ministerului Public a observat, inclusiv cu privire la normele la care se face raportarea actualului art. 142 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004, că ratio legis al actualului art. 147 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 este justificată tot prin prisma principiului ne bis in idem. Astfel, când pedeapsa pronunțată de statul străin nu ar fi fost executată decât în parte, prin recunoașterea hotărârii judecătorești străine, scopul nu ar mai fi fost deducerea perioadei executate, ci executarea restului de pedeapsă pronunțată de instanța străină pentru aceeași faptă ca cea pentru care persoana a fost condamnată în România, și astfel sar ajunge la punerea în executare și a hotărârii judecătorești străine, pentru aceeași faptă, cu încălcarea principiului menționat. ...