Decizia CCR nr. 52/2020Punctul 5

5. Se arată, cu referire la cauza în speță, că în situația în care devine necesară recunoașterea hotărârilor penale pronunțate de către o instanță dintr-un stat care nu a încheiat cu România nicio convenție privind cooperarea judiciară în materie penală și nu există un alt tratat internațional aplicabil în cauză, devin incidente dispozițiile art. 140^1 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora lipsa unui tratat nu împiedică recunoașterea hotărârii judecătorești străine, dacă aceasta se dovedește necesară soluționării unei cauze penale sau poate contribui la îmbunătățirea situației inculpatului sau a persoanei condamnate ori la reintegrarea sa, cu excepția situațiilor prevăzute de art. 136 alin. (2) din același act normativ. Așadar, art. 136 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 restricționează aplicarea necondiționată a prevederilor art. 140^1 alin. 2 și următoarele din legea specială la situația în care hotărârea a cărei recunoaștere se solicită se referă la cu totul altă faptă decât cea pentru care persoana a fost condamnată pe teritoriul statului român, determinând o situație de inegalitate a cetățenilor în fața legii, dar și o încălcare evidentă a principiului fundamental de drept non bis in idem. De asemenea este inadmisibilă o diferență de tratament juridic între condamnații prin hotărâri definitive, pronunțate pe teritoriul a două state diferite, în funcție de infracțiunea care a făcut obiectul acestora, deoarece reprezintă o discriminare. Drept urmare, se susține că sunt neconstituționale dispozițiile art. 136 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004, prin care legiuitorul a condiționat recunoașterea unei hotărâri penale străine de existența unui obiect diferit al judecății, respectiv hotărârea străină să nu vizeze aceleași infracțiuni pentru care persoana a fost condamnată definitiv în România, întrucât nu se justifică o diferențiere de tratament juridic față de persoanele condamnate pentru alte fapte, ale căror hotărâri sunt recunoscute de statul român. În aceste cazuri, diferența de tratament juridic nu mai are o justificare rațională și obiectivă, fapt ce are drept consecință un tratament disproporționat și discriminatoriu între indivizi aflați în aceeași situație, respectiv de condamnați pe teritoriul unui stat străin, încălcând principiul egalității, prin excluderea nejustificată a unei categorii de persoane de la beneficiul legii - condamnații pentru aceleași fapte. ...