Decizia CCR nr. 54/2020Punctul 12

12. În prezenta cauză, Curtea reține că există o deosebire fundamentală față de ipoteza legislativă examinată prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, anterior citată. Astfel, prin decizia amintită, Curtea s-a raportat la antecontracte valabil încheiate, indiferent de forma încheierii acestora, autentică sau sub semnătură privată, și a examinat efectele generate de acestea, statuând că exceptarea de la exigențele Legii nr. 17/2014 a antecontractelor autentificate echivalează cu reglementarea unui privilegiu pentru părțile care le-au încheiat, spre deosebire de părțile din contractele neautentificate. Or, în prezenta cauză, nu poate fi reținută o egalitate de situații juridice între părțile unui antecontract încheiat în formă autentică, cu respectarea cerințelor de formă, instituite de textul de lege criticat pentru încheierea sa valabilă, pe de o parte, și părțile unui antecontract care nu s-au conformat acelorași prescripții legale imperative și au încheiat actul sub forma semnăturii private, pe de altă parte. În acest din urmă caz, nefiind respectate cerințele legale pentru însăși încheierea valabilă a antecontractului, acesta nu putea produce efecte juridice, situație diferită de ipoteza unui antecontract încheiat cu respectarea cerințelor imperative ale legii referitoare la formă. Potrivit jurisprudenței constante a Curții, principiul constituțional al egalității în drepturi își găsește aplicare în situații identice sau egale, care impun și justifică instituirea aceluiași regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situații diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluție legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunțat (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 24 din 16 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 18 februarie 2019, paragraful 44). ...