Decizia CCR nr. 54/2020Punctul 14

14. Curtea mai reține că, în materia formalităților instituite de lege ad validitatem, prevederile art. 1.244 din Codul civil consacră regula încheierii prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute, a contractelor translative sau constitutive de drepturi reale asupra imobilelor care urmează să fie înscrise în cartea funciară. Or, opțiunea legislativă potrivit căreia promisiunea de a contracta, având ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului sau un alt drept real în legătură cu acesta, trebuie încheiată în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute, intră în marja de apreciere a legiuitorului, care are deplina legitimare constituțională de a legifera în sensul în care, pentru a fi valabilă, promisiunea de a contracta trebuie să îndeplinească aceleași condiții de formă precum contractul promis. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale referitoare la competența constituțională a legiuitorului de a stabili modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilelor, legiuitorul are deplina opțiune de a stabili condițiile în care se dobândesc drepturile reale imobiliare (a se vedea Decizia nr. 641 din 15 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 997 din 11 decembrie 2019, paragraful 19). ...