Decizia ÎCCJ nr. 391/2025 (HP)Punctul VIII

ÎCCJ · hotărâre prealabilă · 27.10.2025 · dosar 2.120/322/2019
Punctul VIII
VIII. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Brașov - Secția penală, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reține următoarele: 60. Reglementând condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, legiuitorul a stabilit în art. 475 din Codul de procedură penală posibilitatea anumitor instanțe, inclusiv a curții de apel, învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, care constată, în cursul judecății, existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei și asupra căreia instanța supremă nu a statuat încă printr-o hotărâre prealabilă sau printrun recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs, să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prin care să se dea rezolvare de principiu respectivei probleme de drept. ... 61. Ca atare, pentru a fi admisibilă o asemenea sesizare trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe, respectiv existența unei cauze aflate în curs de judecată în ultimul grad de jurisdicție pe rolul uneia dintre instanțele prevăzute expres de dispozițiile legale anterior menționate, soluționarea pe fond a acelei cauze să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, iar problema de drept să nu fi fost încă dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin mecanismele legale ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești sau să nu facă în prezent obiectul unui recurs în interesul legii. ... 62. Totodată, din economia dispozițiilor legale invocate reiese că admisibilitatea sesizării este condiționată, în mod esențial, de existența unei veritabile probleme de drept, care să facă necesară o rezolvare de principiu prin pronunțarea unei hotărâri prealabile de către Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta constituind, de fapt, premisa fundamentală ce justifică intervenția instanței supreme prin mecanismul de unificare a practicii judiciare instituit de art. 475 și următoarele din Codul de procedură penală. ... 63. În speță se constată că este îndeplinită condiția privind existența unei cauze pendinte aflate în curs de judecată în ultimă instanță, Curtea de Apel Brașov - Secția penală fiind învestită cu soluționarea căii ordinare de atac a apelului în ultimă instanță. ... 64. De asemenea, chestiunea ce formează obiectul întrebării cu care a fost sesizată instanța supremă nu a primit încă o rezolvare printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs, așa cum rezultă din cuprinsul Adresei nr. 1.068/III-5/2025 din 12 septembrie 2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. ... 65. Este îndeplinită și condiția existenței unei probleme de drept, susceptibilă de a fi rezolvată în mod diferit de către instanțe. Dovadă fac în acest sens punctele de vedere diferite exprimate în doctrină și practică, inclusiv punctele de vedere diferite exprimate de instanțe din raza aceleiași curți de apel. ... 66. Cu privire la condiția existenței unei legături între chestiunea de drept supusă interpretării și soluționarea pe fond a cauzei, în doctrină s-a evidențiat că aceasta este îndeplinită ori de câte ori interdependența procedurilor specifice cauzei influențează într-o măsură soluționarea fondului, soluția dată acțiunii penale sau civile în procesul penal. În speță este îndeplinită această condiție, deoarece problemele de drept vizează dezlegarea definitivă a raportului juridic de drept penal dedus judecății prin stabilirea existenței unei cauze care înlătură răspunderea penală, împrejurare cu implicații asupra soluției pe fondul litigiului. ... 67. În consecință, se constată îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a sesizării. ... 68. Cu privire la fondul chestiunilor de drept ... 69. În ce privește prima problemă de drept, respectiv „în situația redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, în aplicarea dispozițiilor art. 155 alin. (4) din Codul penal, în calculul termenului de prescripție specială a răspunderii penale intră și perioada cuprinsă între data rămânerii definitivă a hotărârii inițiale de condamnare și data redeschiderii procesului penal“, se constată că rezolvarea chestiunii de drept impune atât o analiză a reglementărilor privind redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsă, cât și a reglementărilor privind întreruperea cursului prescripției penale. ... 70. Redeschiderea procesului penal, în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate (art. 466-469 din Codul de procedură penală), reprezintă o cale extraordinară de atac, de retractare, al cărei scop este garantarea dreptului la un proces echitabil al persoanei judecate în lipsă, ce are ca efect desființarea de drept a hotărârii penale de condamnare rezultate ca urmare a desfășurării unui proces penal fără ca persoana acuzată să fie notificată oficial despre formularea unei acuzații penale împotriva sa, deci fără ca acesteia să i se poată reține vreo culpă procesuală față de neparticiparea sa la proces și față de neexercitarea dreptului la apărare (aceasta fiind premisa sine qua non a admiterii cererii de redeschidere a procesului penal). ... 71. În aceste condiții hotărârea penală inițială nu mai poate produce efecte pentru inculpatul judecat în lipsă, care, ca urmare a admiterii cererii de redeschidere, pierde calitatea de condamnat și o dobândește pe aceea de inculpat, hotărârea de condamnare anterioară, desființată, nemaiputând fi avută în vedere pentru stabilirea existenței recidivei sau a concursului de infracțiuni. ... 72. Întrucât admiterea cererii de redeschidere are ca efect, potrivit art. 469 alin. (7) din Codul de procedură penală, desființarea de drept a hotărârii pronunțate in absentia și reluarea judecății, pentru a se evita ca rejudecarea să nu mai fie posibilă din cauza împlinirii termenului de prescripție, legiuitorul român a stipulat la art. 155 alin. (5) din Codul penal că admiterea cererii de redeschidere a procesului penal face să curgă un nou termen de prescripție. ... 73. Art. 155 din Codul penal care reglementează întreruperea cursului prescripției răspunderii penale cuprinde dispoziții distincte cu privire la cauzele care pot conduce la întrerupere [alin. (1) ], efectele pe care întreruperea le produce asupra duratei termenului prescripției răspunderii penale [alin. (2) și (4) ], efectele întreruperii în raport cu participanții la infracțiune [alin. (3) ] și un caz special de întrerupere a cursului prescripției în cazul admiterii cererii de redeschidere a procesului penal [alin. (5) ], a cărui existență nu a fost afectată de constatarea neconstituționalității alin. (1) al art. 155 din Codul penal. ... 74. Sub imperiul Codului penal actual, voința legiuitorului de a-i atribui admiterii cererii de redeschidere a procesului penal efectul unei cauze de întrerupere a prescripției rezultă din plasarea dispoziției privind curgerea unui nou termen de prescripție ca urmare a dispunerii admiterii căii extraordinare de atac în cuprinsul art. 155 intitulat „Întreruperea cursului prescripției răspunderii penale“, precum și din redactarea dispoziției legale care îi menționează expresiss verbis efectele (care sunt specifice întreruperii, iar nu suspendării cursului prescripției răspunderii penale), respectiv „face să curgă un nou termen de prescripție a răspunderii penale“. ... 75. Prin urmare, în speță devin aplicabile prevederile alin. (4) ale art. 155 din Codul penal, referitoare la prescripția specială a răspunderii penale, potrivit cărora, oricâte întreruperi ar interveni, depășirea cu încă o dată a termenelor de prescripție generală a răspunderii penale, prevăzute de art. 154 din același cod, atrage împlinirea acestora. ... 76. Calea extraordinară de atac prevăzută de art. 466-469 din Codul de procedură penală se exercită împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, astfel că nu mai există un termen de prescripție a răspunderii penale în curs, dată fiind pronunțarea hotărârii definitive. Având în vedere nașterea unui raport juridic care trece din domeniul stabilirii răspunderii penale în cel al executării hotărârii, de la data rămânerii definitivă a hotărârii de condamnare se poate invoca, potrivit art. 162 alin. (2) -(4) din Codul penal, doar prescripția executării, nu și prescripția răspunderii penale. ... 77. În scopul de a preîntâmpina intervenirea prescripției ca urmare a trecerii timpului necesar pentru rejudecarea cauzei, legiuitorul a prevăzut expres în cuprinsul art. 155 alin. (5) din Codul penal că admiterea căii extraordinare de atac determină curgerea unui nou termen de prescripție. În consecință, art. 155 alin. (5) din Codul penal reprezintă o derogare (o excepție) de la regula potrivit căreia întreruperea prescripției presupune un termen aflat în curs. O interpretare contrară ar conduce la concluzia că în paralel vor curge atât termenul de prescripție a executării pedepsei, cât și termenul de prescripție a răspunderii penale. ... 78. În același sens, al excepției de la regula menționată în alineatele ce precedă textului analizat, se reține că în Codul de procedură penală actual nu a fost preluată mențiunea cuprinsă în expunerea de motive a proiectului de lege privind acest act normativ, potrivit căreia persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă are dreptul de a solicita redeschiderea procesului penal, dacă între timp nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale. ... 79. În ce privește momentul de început al termenului de prescripție specială acesta nu poate fi data admiterii cererii de redeschidere a procesului penal (data întreruperii termenului), ci data săvârșirii infracțiunii. ... 80. În consecință, de la data săvârșirii infracțiunii deduse judecății se calculează termenul de prescripție a răspunderii penale, fără a se lua în considerare perioada cuprinsă între data rămânerii definitivă a hotărârii inițiale de condamnare și data redeschiderii procesului penal, având în vedere că, drept urmare a pronunțării hotărârii definitive de condamnare, acțiunea penală este stinsă și începe să curgă doar termenul de prescripție a executării pedepsei. ... 81. În ceea ce privește a doua problemă de drept, și anume dacă, în cazul aplicării art. 5 din Codul penal privind legea penală mai favorabilă, prin prisma declarării ca neconstituționale a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal prin deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, ulterior redeschiderii procesului penal nu mai curge un nou termen de prescripție generală conform art. 155 alin. (5) din Codul penal, dacă acest termen era împlinit anterior rămânerii definitivă a condamnării inițiale, se rețin următoarele: ... 82. Având în vedere reglementarea prescripției în dreptul penal român și jurisprudența Curții Constituționale reflectată în mai multe decizii^1, instanța supremă a statuat că normele privind întreruperea prescripției sunt de drept penal material (substanțial) și, prin urmare, supuse, din perspectiva aplicării în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din Codul penal, cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 5 din același cod și art. 15 alin. (2) din Constituție. ^1 Deciziile nr. 1.092/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 31 ianuarie 2013, nr. 511/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 30 ianuarie 2014 (referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 124 din Codul penal), nr. 341/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 595 din 8 august 2014, și Decizia nr. 473/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 942 din 7 noiembrie 2018 (referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 125 alin. 3 din Codul penal din 1969). ... 83. Potrivit art. 5 alin. (2) din Codul penal, principiul legii mai favorabile este aplicabil actelor normative, prevederilor acestora care au fost declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgentă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile. ... 84. În mod simetric, dacă o normă favorabilă declarată neconstituțională poate ultraactiva, la rândul său, o normă care devine mai favorabilă în urma unei decizii de constatare a neconstituționalității va putea retroactiva în baza principiului mitior lex. ... 85. Deciziile de admitere a excepției de neconstituționalitate, conform jurisprudenței Curții Constituționale^2, se aplică în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I (cauze pendinte), în care respectivele dispoziții sunt incidente, întrucât raportul juridic guvernat de dispozițiile legii declarate neconstituționale nu a fost definitiv consolidat. ^2 Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016. ... 86. Având în vedere cele ce precedă, se constată că, deoarece nu prevăd un caz de întrerupere a cursului termenului de prescripție, dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal, declarate neconstituționale, reprezintă, în materia prescripției răspunderii penale, lege penală mai favorabilă inculpatului, începând cu data intrării în vigoare, respectiv 1 februarie 2014^3, și până la data de 30 mai 2022^4, putând fi invocate ca mitior lex în cauzele în care nu a fost pronunțată o hotărâre definitivă până la data publicării Deciziei nr. 297/2018, referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018. ^3 Data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. ^4 Data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. ... 87. Întrucât, potrivit art. 469 alin. (7) din Codul de procedură penală, hotărârea definitivă de condamnare este desființată de drept ca efect al admiterii cererii de redeschidere, iar procesul penal se reia, art. 155 alin. (1) din Codul penal conținând dispoziții mai favorabile inculpatului în ceea ce privește prescripția răspunderii penale, se aplică inclusiv în spețele în care, deși a fost pronunțată o hotărâre definitivă înainte de 25 iunie 2018, aceasta a fost desființată ulterior ca urmare a dispunerii admiterii căii extraordinare de atac. ... 88. În consecință, instanța învestită cu rejudecarea fondului trebuie să stabilească, în funcție de particularitățile cauzei, legea penală care, în integralitatea sa, este mai favorabilă inculpatului, inclusiv prin raportare la dispozițiile privind întreruperea termenului de prescripție cuprinse în legile penale succesive intervenite de la data săvârșirii infracțiunii și până la pronunțarea unei hotărâri definitive. ... 89. Întrucât, ca urmare a declarării neconstituționale a prevederilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, singura formă de prescripție a răspunderii penale rămasă în fondul activ al legislației a fost prescripția generală, în măsura în care termenul de prescripție generală prevăzut pentru infracțiunea dedusă judecății s-a împlinit în cauză înainte de rămânerea definitivă a hotărârii inițiale de condamnare, nu va mai curge un nou termen de prescripție a răspunderii penale, ca efect al intervenirii cazului de întrerupere a prescripției constând în admiterea cererii de redeschidere a procesului penal în cazul condamnării în lipsă. ... 90. O soluție contrară ar conduce la antrenarea răspunderii penale după expirarea termenului de prescripție aplicabil și, prin urmare, la ignorarea legii penale mai favorabile inculpatului, încălcându-se astfel principiul cu rang constituțional, consacrat, totodată, de art. 5 din Codul penal, art. 15 paragraful 1 din Pactul Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile civile și politice și recunoscut în jurisprudența CEDO ca fiind una dintre garanțiile care însoțesc interdicția retroactivității legii penale mai severe. ... ...
Sursa oficială ↗