Decizia ÎCCJ nr. 372/2025 (HP)Punctul VIII

VIII. Înalta Curte de Casație și Justiție VIII.1. Cu privire la admisibilitatea sesizării 55. Reglementând condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, legiuitorul a stabilit în art. 475 din Codul de procedură penală posibilitatea anumitor instanțe, inclusiv a curții de apel, învestite cu soluționarea unor cauze în ultimă instanță, care constată, în cursul judecății, existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei și asupra căreia instanța supremă nu a statuat încă printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs, să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prin care să se dea rezolvare de principiu problemei de drept. ... 56. Ca atare, pentru a fi admisibilă o asemenea sesizare trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe, respectiv existența unei cauze aflate în curs de judecată în ultimul grad de jurisdicție pe rolul uneia dintre instanțele prevăzute expres de articolul anterior menționat, soluționarea pe fond a acelei cauze să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, iar problema de drept să nu fi fost încă dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin mecanismele legale ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești sau să nu facă în prezent obiectul unui recurs în interesul legii. ... 57. Totodată, din economia dispozițiilor legale invocate reiese că admisibilitatea sesizării este condiționată, în mod esențial, de existența unei veritabile probleme de drept, care să facă necesară o rezolvare de principiu prin pronunțarea unei hotărâri prealabile de către Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta constituind, de fapt, premisa fundamentală ce justifică intervenția instanței supreme prin mecanismul de unificare a practicii judiciare, instituit de art. 475 și următoarele din Codul de procedură penală. ... 58. În speță, se constată că este îndeplinită condiția privind existența unei cauze pendinte aflate în curs de judecată în ultimă instanță, Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori fiind învestită cu soluționarea căii ordinare de atac a apelului în ultimă instanță. ... 59. De asemenea, chestiunea ce formează obiectul întrebării cu care a fost sesizată instanța supremă nu a primit încă o rezolvare printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs, așa cum rezultă din cuprinsul Adresei nr. 2.826/850/III-5/2025 din 18 iulie 2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. ... 60. Este îndeplinită și condiția existenței unei probleme de drept, susceptibilă de a fi rezolvată în mod diferit de către instanțe. Dovadă fac în acest sens punctele de vedere diferite trimise de curțile de apel. ... 61. Cu privire la condiția existenței unei legături între chestiunea de drept supusă interpretării și soluționarea pe fond a cauzei, aceasta este îndeplinită ori de câte ori interdependența procedurilor specifice cauzei influențează soluționarea fondului, respectiv soluția acțiunii penale sau civile în procesul penal. În speță este îndeplinită această condiție, deoarece modul de interpretare a dispozițiilor art. 157 din Codul penal - lipsa plângerii prealabile, respectiv ale art. 158 din Codul penal - retragerea plângerii prealabile influențează soluția ce poate fi dispusă cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 din Codul penal. ... 62. În consecință, se constată îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a sesizării. ... ... VIII.2. Cu privire la fondul sesizării 63. Întrebarea ce face obiectul prezentei cauze pune în dezbatere un aparent conflict între principiul indivizibilității active și efectul retragerii plângerii prealabile, în contextul unei infracțiuni (complexe) ce a produs vătămări mai multor subiecți pasivi. ... 64. Indivizibilitatea activă a răspunderii penale [art. 157 alin. (2) din Codul penal] presupune că fapta care a produs vătămări față de mai multe persoane atrage răspunderea penală, chiar dacă plângerea prealabilă s-a formulat numai de către una dintre acestea, iar retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă [art. 158 alin. (2) din Codul penal]. ... 65. Indivizibilitatea activă este consecința unității legale^3 a infracțiunii ce absoarbe pluralități de subiecți pasivi, cum este și cazul infracțiunii complexe prevăzute de art. 196 alin. (4) din Codul penal, iar retragerea plângerii prealabile acționează ca o cauză de înlăturare a răspunderii penale față de autorul unei infracțiuni cu unic subiect pasiv, fără a putea constitui premisă a schimbării de încadrare juridică prin spargerea unei unități legale. ^3 Scindarea unității legale a infracțiunii complexe este posibilă când, față de una dintre infracțiunile absorbite, este incident un caz prevăzut de art. 16 din Codul de procedură penală. Astfel, de exemplu, se constată, față de un subiect pasiv, că niciuna din urmările prevăzute de art. 193 alin. (2) din Codul penal sau, după caz, de art. 194 alin. (1) din Codul penal nu a existat în realitatea obiectivă [spre exemplu, în urma unei expertize medico-legale se constată că numărul de zile de îngrijiri medicale nu a depășit 90 de zile pentru fapta prevăzută de art. 196 alin. (2) din Codul penal sau prejudiciul estetic nu este grav și permanent]. ... 66. Între cele două texte anterior menționate nu există contradictorialitate, principiul indivizibilității active fiind reglementat de legiuitor chiar pentru ipoteza ce constituie și situația premisă a prezentei dezbateri (infracțiune ce a produs vătămări mai multor persoane), interpretarea sistematică fiind suficientă acestei concluzii. ... 67. Infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (4) din Codul penal, este o infracțiune complexă care, prin voința legiuitorului, absoarbe în conținutul său două sau mai multe infracțiuni de vătămare corporală, prevăzute de art. 196 alin. (1) din Codul penal, comise în concurs ideal, care își pierd autonomia. Rațiunea reglementării acestei variante agravante, astfel cum rezultă din expunerea de motive a Codului penal, a vizat asigurarea coerenței tratamentului sancționator comparativ cu varianta agravantă a infracțiunii de ucidere din culpă cu pluralitate de victime, având în vedere faptul că sub imperiul Codului penal anterior, în cazul infracțiunii de vătămare corporală (art. 184 din Codul penal de la 1969), pluralitatea de persoane vătămate determina reținerea unui concurs ideal de infracțiuni, în timp ce, în cazul infracțiunii de ucidere din culpă, pluralitatea de victime conducea la reținerea unei singure infracțiuni complexe [art. 178 alin. (1) și (5) din Codul penal de la 1969]. Atunci când fapta de vătămare corporală din culpă este săvârșită în condițiile cerute pentru varianta agravantă, respectiv atunci când urmările s-au produs față de cel puțin două persoane, deși acțiunea/inacțiunea comisă ar putea contura fapte penale distincte în raport cu fiecare subiect pasiv, acestea își pierd individualitatea juridică, fiind absorbite, prin voința legiuitorului, în unitatea legală a infracțiunii complexe. ... 68. În cazul variantei-tip a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, urmările se raportează exclusiv la severitatea leziunilor produse, iar în cazul variantei agravante se raportează inclusiv la pluralitatea persoanelor vătămate, iar nu numai la gravitatea leziunilor. Pentru reținerea variantei agravante este necesar ca, în urma săvârșirii din culpă a faptei prevăzute în art. 193 alin. (2) sau art. 194 alin. (1) din Codul penal de către subiectul activ (o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități), faptă ce constituie ea însăși infracțiune, să fie produse, asupra a două sau mai multe persoane, anumite urmări (leziuni traumatice sau să fie afectată sănătatea, leziuni a căror gravitate este evaluată prin îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile sau, după caz, două sau mai multe persoane să sufere o infirmitate, leziuni traumatice sau afectarea sănătății ce necesită pentru vindecare mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale, un prejudiciu estetic grav și permanent, avortul sau punerea în primejdie a vieții persoanei). ... 69. Urmarea este atașată elementelor constitutive ale infracțiunii, respectiv laturii obiective, iar, odată produsă, infracțiunea se consumă. ... 70. Considerată, în planul dreptului penal, condiție de pedepsibilitate, iar în planul dreptului procesual penal, condiție de procedibilitate, retragerea plângerii prealabile nu afectează elementele constitutive ale infracțiunii, ci înlătură răspunderea penală pentru infracțiunea săvârșită și stinge acțiunea exercitată. Efectul său se va produce necondiționat dacă nu este paralizat de principiul indivizibilității active. Acesta exclude ca voința unei victime să producă consecințe asupra situației juridice a alteia și conduce la angajarea răspunderii penale pentru infracțiunea unică, ce a produs vătămări mai multor persoane, chiar dacă plângerea prealabilă s-a formulat ori se menține numai de către una dintre acestea. ... 71. În cazul indivizibilității active, elementele constitutive ale infracțiunii complexe generatoare de urmări specifice asupra unei pluralități de victime fiind îndeplinite și existând cel puțin o plângere prealabilă valabil formulată, răspunderea penală se poate angaja. Manifestarea de voință de a retrage una dintre plângerile prealabile, în cadrul variantei agravante ce generează urmări asupra unei pluralități de victime, nu înlătură în nicio măsură urmarea produsă, deci conduita ilicit penală, ci exprimă doar disponibilitatea în legătură cu participarea la procesul penal. ... 72. Ulterior săvârșirii infracțiunii se declanșează planul procesual. Analiza elementelor constitutive ale infracțiunii se va realiza în plan procesual penal, respectiv într-un cadru legal. ... 73. Momentul preexistent al consumării și elementele constitutive ale infracțiunii (analiză în considerarea normelor de drept substanțial) nu pot fi influențate, în nicio limită, de declanșarea planului procesual (analiză subsumată normelor de drept formal). ... 74. Așadar, în cazul infracțiunii complexe, prevăzută de art. 196 alin. (4) din Codul penal, când urmarea prevăzută de lege s-a produs asupra a două persoane, chiar dacă una dintre persoanele vătămate își retrage plângerea prealabilă, nu este de natură să afecteze unitatea legală și, implicit, încadrarea juridică, întrucât retragerea unei plângeri prealabile nu afectează tipicitatea infracțiunii în varianta agravantă. ... 75. Pe de altă parte, faptul că este retrasă una din plângerile prealabile nu este lipsit de eficiență juridică, consecințele fiind evidente sub aspectul laturii civile, deși jurisprudența a identificat și efecte asupra soluționării laturii penale, respectiv în cadrul individualizării judiciare a pedepsei. ... 76. În consecință, în raport cu aspectele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală va admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori și va stabili că, în cazul infracțiunii complexe, prevăzută de art. 196 alin. (4) din Codul penal, când urmarea prevăzută de lege s-a produs asupra a două persoane, iar una dintre persoanele vătămate își retrage plângerea prealabilă, se menține unitatea legală de infracțiune, în raport cu art. 157 alin. (2) din Codul penal. ... ... ...