Decizia CCR nr. 767/2019Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 3 alin. (4) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 încalcă dispozițiile constituționale ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitor la principiul prezumției de nevinovăție, precum și dispozițiile art. 6 paragraful 2 cu privire la prezumția de nevinovăție a oricărei persoane acuzate din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, rapoartele de constatare nu pot constitui mijloace de probă în procesul-penal, întrucât în privința inspectorilor antifraudă nu subzistă garanțiile imparțialității și obiectivității în sensul conferit de dreptul la un proces echitabil, motiv pentru care nu se pot substitui experților în realizarea unor lucrări științifice. Lipsa de imparțialitate și obiectivitate a inspectorilor antifraudă se datorează faptului că, așa cum rezultă din cuprinsul art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013, aceștia sunt angajați ai Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), persoană care reprezintă statul român în dosarele care au ca obiect infracțiuni economico-financiare și care, ulterior, se constituie parte civilă în dosar. Așadar, inspectorul antifraudă nu poate fi considerat un specialist în sensul legii penale raportat la faptul că acesta este subordonat persoanei vătămate/părții civile în procesul penal, aspect care îl face incompatibil să efectueze rapoarte de constatare din cauza lipsei de imparțialitate și obiectivitate, având tot interesul personal și profesional să constate un prejudiciu cât mai mare, de cele mai multe ori contrar documentelor pe care le-a avut la dispoziție. Mai mult, specialistul antifraudă se află sub controlul direct și sub autoritatea procurorului conform art. 4 alin. (10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013, potrivit cărora „Inspectorii antifraudă prevăzuți la alin. (9) își desfășoară activitatea sub autoritatea exclusivă a conducătorului parchetului în cadrul căruia funcționează“. În aceste condiții, rapoartele de constatare întocmite de către inspectorii antifraudă, din dispoziția procurorului, reprezintă doar probe constituite pro causa de către parchet în scopul susținerii acuzațiilor care i se aduc persoanei, așa cum s-a întâmplat și în cazul inculpatului, iar nu în scopul aflării adevărului, așa cum prevede expres art. 5 alin. (1) din Codul de procedură penală. ...