Decizia CCR nr. 768/2019Punctul 13

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile criticate reglementează în termeni lipsiți de echivoc cu privire la interdicțiile persoanelor private de libertate și la sancțiunile corespunzătoare. Calificarea unei anumite fapte antisociale drept abatere disciplinară sau infracțiune depinde de existența sau nu a tuturor elementelor constitutive ale acestora din urmă, precum și de existența sau nu a diferitelor impedimente procedurale de natură să împiedice sau să declanșeze cercetarea penală. Astfel, sustragerea unor bunuri sau valori de la locul de muncă ori aparținând penitenciarului, personalului, persoanelor care execută activități în penitenciar sau se află în vizită, precum și a bunurilor aparținând altor persoane, inclusiv celor condamnate nu echivalează cu furtul acestora în măsura în care, de exemplu, suntem în prezența culpei, fiind absentă intenția calificată prin scopul special al însușirii. De asemenea, distrugerea unor astfel de bunuri nu poate fi cercetată ca infracțiune câtă vreme, de exemplu, administrația penitenciarului/persoana vătămată nu depune plângere pentru punerea în mișcare a acțiunii penale în acord cu dispozițiile art. 253 alin. (6) din Codul penal. În această situație rămâne evident faptul că fapta antisocială va exista în continuare și va fi cercetată și pedepsită în mod corespunzător ca abatere disciplinară. Aceste aspecte însă țin de modul de aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente, iar sancționarea unor asemenea fapte este impusă de rațiuni evidente, neputând fi permis un comportament antisocial de natură să lezeze chiar și într-o manieră diminuată diferite valori sociale ocrotite. ...