Decizia CCR nr. 739/2019Punctul 6

6. În opinia autorului excepției, procedura menținerii arestării preventive și verificării periodice este specifică numai fazei de judecată, în timp ce, anterior acestei faze, arestarea preventivă trebuie dispusă pe o durată limitată, de cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depășească 180 de zile. Se mai arată că faza camerei preliminare nu face parte nici din faza de urmărire penală și nici din cea de judecată, motiv pentru care nu se cunoaște dacă arestarea în cameră preliminară se încadrează în durata maximă a arestării preventive prevăzută pentru faza de urmărire penală (180 de zile) sau în durata maximă a arestării preventive în faza de judecată. Așa fiind, dispozițiile legale criticate sunt lipsite de claritate și previzibilitate, creând incertitudine în procesul de aplicare și punându-l în dificultate pe justițiabilul obișnuit căruia, într-o procedură nepublică, i se menține arestul preventiv, fără precizarea duratei acestuia. Protecția împotriva arbitrariului nu poate fi asigurată în cazul măsurii arestării preventive, în fazele nepublice ale procesului penal - cum sunt urmărirea penală și camera preliminară - decât prin precizarea în conținutul oricărei decizii judiciare referitoare la aceasta a duratei măsurii, astfel încât cel supus arestului preventiv să știe când începe și când se sfârșește măsura luată împotriva sa. Numai într-o astfel de situație se pot stabili în mod clar și previzibil momentul încetării de drept a măsurii, precum și durata menținerii acesteia în situația în care instanța de judecată ar dispune restituirea cauzei la procuror, în conformitate cu prevederile art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală, și, totodată, ar menține măsura arestului preventiv. ...