Decizia ÎCCJ nr. 362/2025 (HP)Punctul XII

XII. Înalta Curte de Casație și Justiție XII.1. Asupra admisibilității sesizării 62. Problema de drept dedusă soluționării prin prezenta sesizare se referă la interpretarea dispozițiilor art. 80 alin. (2) și art. 274, coroborate cu cele ale art. 8, art. 17 alin. (3) lit. g) și art. 40 alin. (2) lit. a) din Codul muncii, în scopul stabilirii modalității de punere în executare din inițiativa angajatorului a hotărârii primei instanțe de reintegrare a angajatului pe postul deținut anterior concedierii nelegale. În concret, este necesar a se stabili dacă punerea în executare a sentinței de reintegrare se produce de drept, fără nicio formalitate din partea angajatorului, sau, dimpotrivă, se impune emiterea unei decizii de reintegrare ori a unei înștiințări transmise salariatului, în vederea aducerii la cunoștință cu privire la reactivarea contractului individual de muncă și cu privire la data reluării efective a raporturilor de muncă. ... 63. În prealabil este necesară verificarea regularității sesizării prin prisma dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, conform cărora „dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 64. Dispoziția legală menționată cuprinde condițiile de admisibilitate care trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru a determina legala învestire a instanței supreme, în vederea declanșării mecanismului procedural instituit pentru preîntâmpinarea apariției practicii neunitare la nivelul instanțelor judecătorești. Conform jurisprudenței constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, condițiile desprinse din prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă sunt următoarele: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată; b) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; c) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță; d) ivirea unei chestiuni de drept veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; e) chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; f) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 65. Procedând la verificarea îndeplinirii cerințelor legale anterior menționate, trebuie observat că sesizarea de față a fost formulată în cadrul unui litigiu de dreptul muncii, având ca obiect anularea unei decizii de concediere și a altor acte întocmite de angajator, astfel încât este dedus judecății un conflict de muncă în legătură cu încetarea unui contract individual de muncă, potrivit art. 266 din Codul muncii. Cauza se află în faza procesuală a apelului, pe rolul unei curți de apel învestite cu soluționarea în ultimă instanță, în raport cu dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă și art. 271 alin. (2^2) din Codul muncii, conform cărora hotărârile primei instanțe pronunțate în conflictele de muncă sunt supuse numai apelului, fără posibilitatea exercitării recursului împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel. Așadar, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost dispusă în cadrul unei cauze aflate în curs de judecată, al cărei obiect se află în competența legală a unui complet al curții de apel, iar instanța de trimitere judecă litigiul în ultimă instanță, deoarece hotărârea judecătorească pe care o va pronunța în apel nu este susceptibilă de a forma obiectul unui recurs. ... 66. De asemenea, observând conținutul întrebării adresate de instanța de trimitere, în raport cu apărările formulate de ambele părți în faza procesuală a apelului, se constată că litigiul în discuție ridică o chestiune de drept veritabilă, suficient de dificilă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată. Astfel, în condițiile în care hotărârile primei instanțe, pronunțate în conflictele de muncă, sunt executorii de drept, iar executarea acestora are caracter provizoriu, se ridică problema stabilirii momentului de la care se reiau raporturile de muncă în ipoteza în care inițiativa executării sentinței de reintegrare aparține angajatorului, iar nu angajatului reintegrat pe postul din care fusese concediat nelegal, fiind necesar a se determina dacă reintegrarea efectivă presupune sau nu presupune emiterea vreunui act din partea angajatorului sau dacă această reintegrare efectivă se produce automat în baza hotărârii judecătorești pronunțate de prima instanță, fie de la momentul pronunțării, fie de la momentul comunicării respectivei hotărâri. Dificultatea chestiunii de drept rezultă, pe de o parte, din nestipularea în Codul muncii a vreunei obligații a angajatorului în vederea reintegrării efective a salariatului concediat nelegal, distinctă de obligația conținută de hotărârea judecătorească, iar, pe de altă parte, din necesitatea coroborării dispozițiilor legale speciale din materia dreptului muncii cu dispozițiile de drept comun privind executarea obligațiilor de a face stabilite printr-un titlu executoriu. ... 67. Modul de rezolvare a chestiunii de drept ridicate de instanța de trimitere determină soluția ce se va pronunța în cauza aflată pe rolul curții de apel, atât timp cât aceasta este chemată a exercita controlul judiciar cu privire la sentința prin care tribunalul a reținut că angajatorul care dorea să pună în executare sentința de reintegrare a salariatului, pronunțată de instanța de fond, avea obligația generică de a face comunicarea reintegrării la o adresă unde știa că această operațiune va fi eficientă, ceea ce înseamnă că, în lipsa unei comunicări eficiente cu privire la reintegrarea angajatei, nu poate fi reținută vinovăția acesteia pentru fapta de a absenta nejustificat de la serviciu. În condițiile în care, pe de o parte, angajatorul a susținut că reintegrarea efectivă se realizează în baza hotărârii judecătorești, de la momentul pronunțării acesteia, iar, pe de altă parte, angajatul a considerat că, în lipsa comunicării hotărârii judecătorești de reintegrare și a unei informări eficiente din partea angajatorului cu privire la reluarea raporturilor de muncă, nu îi incumbă obligația de a se prezenta la serviciu pentru prestarea muncii, soluționarea litigiului privind anularea celei de-a doua decizii de concediere depinde de modalitatea în care va fi rezolvată chestiunea de drept la care se referă prezenta sesizare. ... 68. Totodată, cerința noutății este realizată, cât timp practica judiciară în legătură cu problema de drept menționată nu este una consistentă și nici nu se conturează o jurisprudență consolidată într-o anumită direcție. Astfel, în urma verificărilor efectuate la nivelul curților de apel au fost identificate 4 hotărâri judecătorești definitive, care reflectă direcții diferite de interpretare. În plus, punctele de vedere exprimate de judecătorii și de specialiștii consultați sunt divergente, ceea ce reprezintă un indiciu în sensul că jurisprudența poate dobândi în viitor un caracter neunitar, împrejurare care justifică interesul pentru declanșarea mecanismului pronunțării hotărârii prealabile, în scopul preîntâmpinării apariției unei practici judiciare divergente. ... 69. În fine, în urma consultării evidențelor deținute la nivelul instanței supreme rezultă că este realizată condiția privitoare la existența unei chestiuni care să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 70. Fiind îndeplinite, în mod cumulativ, toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, se impune dezlegarea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ... ... XII.2. Asupra fondului sesizării 71. Chestiunea de drept care formează obiectul prezentei sesizări se referă la interpretarea dispozițiilor art. 80 alin. (2) și art. 274, coroborate cu cele ale art. 8, art. 17 alin. (3) lit. g) și art. 40 alin. (2) lit. a) din Codul muncii, în scopul determinării modalității în care angajatorul poate pune în executare de bunăvoie hotărârea judecătorească a primei instanțe, prin care s-a dispus reintegrarea salariatului pe postul deținut anterior concedierii nelegale, și stabilirii datei de la care raporturile de muncă se reiau în mod efectiv. ... 72. Pentru a clarifica problema de drept ridicată de instanța de trimitere este necesar, în primul rând, a se efectua o analiză cu privire la caracterul executoriu al hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de fond în soluționarea conflictelor individuale de muncă și modalitățile legale de punere în executare a acestora; în al doilea rând, trebuie stabilit dacă există sau nu în sarcina angajatorului vreo obligație de informare a salariatului cu privire la reactivarea contractului individual de muncă; în al treilea rând, se impune a se determina momentul de la care sunt reluate în mod efectiv raporturile de muncă, în temeiul hotărârii judecătorești prin care prima instanță a dispus reintegrarea salariatului concediat nelegal. ... 73. Prima chestiune ce se impune a fi clarificată este legată de executorialitatea hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de fond în soluționarea conflictelor individuale de muncă, hotărâri care conțin dispoziția de obligare a angajatorului la reintegrarea salariatului pe postul deținut anterior concedierii nelegale. ... 74. Conform art. 266 din Codul muncii, jurisdicția muncii are ca obiect, printre altele, soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încetarea contractelor individuale de muncă, iar, potrivit art. 274 din același cod, hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept. ... 75. Art. 632 alin. (2) din Codul de procedură civilă stabilește că reprezintă titluri executorii, printre altele, hotărârile cu executare provizorie. ... 76. Art. 448 alin. (1) din Codul de procedură civilă menționează cazurile în care intervine executarea provizorie de drept, arătând, la pct. 10, că hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept în orice alte cazuri în care legea prevede că hotărârea este executorie. ... 77. Prin urmare, din coroborarea art. 448 alin. (1) pct. 10 din Codul de procedură civilă cu art. 274 din Codul muncii rezultă caracterul executoriu de drept al hotărârii pronunțate în fond în jurisdicția muncii. De asemenea, conform art. 448 alin. (2) din Codul de procedură civilă, executarea acestei hotărâri are caracter provizoriu. ... 78. În concret, sentința pronunțată de prima instanță în sensul obligării angajatorului la reintegrarea salariatului concediat nelegal este executorie de drept, în mod provizoriu. ... 79. Caracterul executoriu al hotărârii judecătorești nu conduce însă la concluzia că aceasta este pusă în executare în mod automat, ci executarea se realizează în urma parcurgerii căilor legale ce permit îndeplinirea obligațiilor stabilite prin respectiva hotărâre judecătorească. ... 80. Astfel, art. 622 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede explicit că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se duce la îndeplinire de bunăvoie. Conform alin. (2) al aceluiași articol, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare. ... 81. Așadar, o hotărâre judecătorească ce beneficiază de executare provizorie poate fi pusă în executare de bunăvoie de către debitor sau, în lipsa executării voluntare, aceasta este dusă la îndeplinire prin executare silită, care începe prin cererea de executare silită formulată de creditor. ... 82. În litigiul care a prilejuit formularea prezentei sesizări, hotărârea judecătorească pronunțată de prima instanță conține dispoziția de obligare a angajatorului la reintegrarea efectivă a salariatului pe postul deținut anterior desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă. Așadar, calitatea de debitor al obligației de reintegrare aparține angajatorului, iar calitatea de creditor salariatului, neexistând nicio altă obligație care să fie stipulată în sarcina salariatului. De aceea, mai înainte de punerea în executare a respectivei hotărâri judecătorești, salariatul nu are nicio obligație față de angajatorul său, ci, abia după reintegrarea efectivă, acesta este ținut să respecte toate obligațiile asumate prin contractul individual de muncă încheiat între părți și reactivat prin pronunțarea soluției de reintegrare dispuse de către instanța judecătorească. ... 83. Așa fiind, punerea în executare a sentinței care conține dispoziția de obligare la reintegrarea salariatului concediat nelegal se poate realiza de bunăvoie, din inițiativa debitorului angajator, sau prin executare silită, cu caracter provizoriu, la cererea creditorului salariat. ... 84. Conform art. 80 alin. (2) și (3) din Codul muncii, salariatul concediat nelegal are opțiune între a solicita sau a nu solicita repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere anulat, fără a fi obligat să reia raporturile de muncă derulate cu angajatorul care i-a desfăcut nelegal contractul individual de muncă. ... 85. Atât timp cât hotărârea judecătorească include doar obligația angajatorului de a proceda la reintegrarea efectivă nu există vreun temei în sensul de a considera că salariatul are obligația de a se prezenta la locul de muncă de la momentul pronunțării sentinței de către instanța de fond, mai înainte de punerea în executare a acesteia. Tot astfel, nu există o obligație pentru acesta de a solicita punerea în executare silită a sentinței, care beneficiază de executare de drept provizorie, existând riscul infirmării respectivei soluții în calea de atac. ... 86. O astfel de interpretare a dispozițiilor art. 80 și 274 din Codul muncii se regăsește și în considerentele Deciziei nr. 292 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2018, prin care instanța de contencios constituțional, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 din Codul muncii, a arătat explicit, în considerentele expuse la paragrafele 17-20, că reglementarea caracterului executoriu al hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță în litigiile de muncă are ca premisă necesitatea unei intervenții jurisdicționale rapide care să clarifice și să protejeze drepturile concurente ale părților, respectiv dreptul la muncă al salariatului și dreptul angajatorului de a desfășura o activitate economică. O astfel de măsură are un caracter provizoriu, păstrarea ei fiind condiționată de soluția hotărârii judecătorești pronunțate în cauză, rămase definitivă. Prin urmare, din perspectiva salariaților, contestatori ai unei decizii de concediere, care au solicitat, în temeiul art. 80 alin. (2) din Codul muncii, repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere, prevederile art. 274 din Codul muncii reprezintă o dispoziție favorabilă, întrucât asigură reintegrarea în muncă și plata drepturilor salariale fără a se aștepta parcurgerea tuturor etapelor procesuale până la rămânerea definitivă a soluției instanței de judecată. Însă această măsură are un caracter provizoriu, existând riscul de a fi infirmată de soluția pronunțată în calea de atac, ceea ce înseamnă că atitudinea procesuală a salariaților și deciziile pe care le vor lua trebuie să aibă în vedere toate aceste elemente și să se adapteze în consecință. Instanța de contencios constituțional a subliniat că dispozițiile de lege criticate nu îi împiedică să aleagă un loc de muncă și nici nu îi forțează să muncească la un anumit angajator, ci îi confruntă cu o alegere care pune în balanță beneficiul reintegrării în locul de muncă deținut anterior și riscul de a pierde acest loc de muncă, dacă nu vor obține o soluție favorabilă în calea de atac. ... 87. Simpla pronunțare a sentinței de reintegrare, nepusă în executare, nu echivalează cu reactivarea în mod automat a contractului individual de muncă încheiat între părți, desfăcut în mod nelegal de către angajator, atât timp cât nu există o dispoziție legală care să prevadă astfel. ... 88. Prin urmare, măsura reintegrării efective nu se produce automat prin pronunțarea sentinței, ci numai în urma punerii acesteia în executare, în modalitățile prevăzute de lege. ... 89. Tot astfel, în ipoteza reglementată de art. 80 alin. (3) din Codul muncii, atunci când salariatul nu optează pentru repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă se consideră încetat de drept nu de la data pronunțării hotărârii primei instanțe, ci de la data rămânerii definitivă a hotărârii judecătorești. ... 90. Posibilitatea pentru angajator de a prelua inițiativa punerii în executare a hotărârii judecătorești de reintegrare a angajatului concediat nelegal este justificată în raport cu interesul de a obține prestația muncii cât mai repede, atât timp cât este ținut să plătească despăgubiri echivalente drepturilor salariale până la momentul la care va executa obligația de a face dispusă de instanța de fond, respectiv până la momentul reintegrării efective a salariatului pe postul deținut anterior. ... 91. În plus, interesul angajatorului de a pune benevol în executare sentința de reintegrare poate fi întemeiat pe dorința de a evita o executare silită ulterioară sau chiar o plângere penală cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) lit. d) din Codul penal, vizând neexecutarea hotărârii judecătorești prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a unui salariat. ... 92. Concluzionând asupra primei chestiuni ce se impune a fi clarificată, în interpretarea dispozițiilor art. 80 și 274 din Codul muncii, instanța supremă statuează în sensul că dispoziția de reintegrare a salariatului concediat nelegal, cuprinsă în hotărârea judecătorească pronunțată de prima instanță, este susceptibilă de punere în executare fie de bunăvoie, din inițiativa debitorului angajator, fie prin executare silită provizorie, din inițiativa creditorului salariat. ... 93. A doua problemă ridicată de instanța de trimitere se referă la formalitatea în care se realizează punerea în executare benevolă a sentinței de reintegrare a salariatului concediat nelegal. Sub acest aspect este relevantă situația de fapt identificată de instanța de trimitere potrivit căreia angajatorul a emis o decizie de reintegrare, care nu a fost comunicată în mod eficient salariatului. Așadar, punerea în executare a hotărârii judecătorești de reintegrare s-a dorit a se realiza de bunăvoie de către debitorul angajator, ridicându-se problema dacă modalitatea în care a procedat acesta este impusă de lege și dacă astfel comunicarea actului de reintegrare către salariat este obligatorie. ... 94. Pentru a răspunde acestor nelămuriri, se observă că, într-adevăr, în Codul muncii nu există vreo reglementare care să impună angajatorului o obligație în sensul de a emite o decizie de reintegrare, astfel încât, de principiu, neemiterea și/sau necomunicarea în sine a unui astfel de act către salariat nu echivalează în mod absolut cu nepunerea în executare benevolă a sentinței de reintegrare. ... 95. În schimb, hotărârea judecătorească a primei instanțe, care conține dispoziția de obligare a angajatorului la reintegrarea efectivă, presupune punerea în executare pentru a se produce efectul reactivării contractului individual de muncă, astfel cum s-a argumentat mai sus. ... 96. În ipoteza punerii în executare de bunăvoie a acestei hotărâri, de către angajatorul obligat la reintegrarea efectivă a salariatului, este necesară cunoașterea manifestării sale de voință în sensul reluării raporturilor de muncă. O atare cerință rezultă, pe de o parte, din împrejurarea că sentința pronunțată de prima instanță este executorie provizoriu, existând riscul anulării sau schimbării acesteia în calea de atac, cu consecința pierderii definitive a respectivului loc de muncă pentru salariatul concediat, iar, pe de altă parte, din faptul că salariatul, în calitate de creditor al reintegrării, nu are o obligație de a demara executarea silită provizorie. În plus, acesta din urmă nu are nicio obligație legală, contractuală sau stabilită pe cale judecătorească de a se prezenta la locul de muncă de la momentul pronunțării sentinței de reintegrare, mai înainte de punerea în executare a acesteia. ... 97. Așadar, debitorul angajator care dorește să execute de bunăvoie sentința de reintegrare a salariatului concediat nelegal, mai înainte de soluționarea definitivă a respectivului conflict individual de muncă, are obligația de a aduce la cunoștința angajatului voința sa atât în privința reactivării contractului individual de muncă, cât și în privința datei de la care se vor relua raporturile de muncă. ... 98. O atare obligație de informare își găsește fundamentul în prevederile art. 8, art. 17 alin. (3) lit. g) și art. 40 alin. (2) lit. a) din Codul muncii, care presupun că relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei-credințe, că participanții la raporturile de muncă se vor informa și se vor consulta reciproc, că salariatul trebuie informat cu privire la data de la care contractul de muncă își produce efectele și că angajatorului îi revine, printre altele, obligația de a informa salariatul asupra condițiilor de muncă și asupra elementelor care privesc desfășurarea relațiilor de muncă. ... 99. Așa fiind, în contextul în care angajatorul a fost partea care a anunțat încetarea raporturilor de muncă, prin emiterea deciziei de concediere, care a fost anulată ulterior de instanța judecătorească, tot acesta are îndatorirea de a informa, de a înștiința salariatul cu privire la dorința sa de executare voluntară a măsurii de reintegrare dispuse printr-o hotărâre judecătorească executorie provizoriu. O atare încunoștințare este necesară pentru a permite salariatului, creditor al obligației de reintegrare, să aibă cunoștință despre punerea în executare de bunăvoie a hotărârii primei instanțe, despre reactivarea contractului individual de muncă și, mai ales, despre data reluării efective a raporturilor de muncă, astfel încât acesta să acționeze în deplină cunoștință în îndeplinirea obligațiilor și în exercitarea drepturilor conținute de raportul juridic dintre părți. ... 100. În realizarea îndatoririi generale de informare a salariatului, angajatorul debitor al obligației de reintegrare, ce reprezintă o obligație de a face implicând un fapt comisiv din partea acestuia, trebuie să îl încunoștințeze pe angajatul său cu privire la executarea de bunăvoie a hotărârii judecătorești pronunțate de prima instanță. Chiar dacă nu există o obligație legală de emitere a unei decizii de reintegrare, fiind suficientă în acest sens punerea în executare a sentinței pronunțate de instanța competentă, angajatorul are obligația de a transmite salariatului o informare, indiferent de denumirea aleasă, din care să rezulte explicit voința debitorului de executare benevolă a obligației de a face în sensul reintegrării efective a salariatului concediat nelegal, ceea ce are drept consecință reluarea raporturilor de muncă dintre părți, în baza contractului individual de muncă încheiat între acestea. Abia după momentul reintegrării efective renasc în sarcina salariatului toate obligațiile și îndatoririle asumate prin contractul inițial încheiat, inclusiv obligația de a se prezenta la locul de muncă și de a presta munca stabilită. ... 101. Îndeplinirea obligației de informare a salariatului presupune realizarea unei comunicări eficiente, astfel încât manifestarea de voință a angajatorului în sensul executării benevole a obligației de reintegrare efectivă să fie în mod real aptă a fi adusă la cunoștința angajatului reintegrat, folosindu-se orice modalitate adecvată de comunicare. În acest sens, în privința modalităților de comunicare sunt pe deplin relevante statuările cuprinse în deciziile nr. 18 din 13 iunie 2016 și nr. 34 din 24 octombrie 2016 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 102. A treia problemă ridicată de instanța de trimitere se referă la stabilirea momentului reluării efective a raporturilor de muncă, în temeiul hotărârii judecătorești prin care prima instanță a dispus reintegrarea salariatului concediat nelegal. Așa cum s-a arătat mai sus, pentru ca reintegrarea să se producă în mod efectiv este necesară punerea în executare a hotărârii judecătorești, care se realizează fie de bunăvoie de către angajatorul debitor, fie în urma executării silite demarate de salariatul creditor. ... 103. Prin prezentul demers procesual se urmărește clarificarea acestei chestiuni în ipoteza în care punerea în executare a sentinței de reintegrare se realizează benevol de către angajator. Atât timp cât reintegrarea efectivă implică un fapt comisiv al debitorului angajator, acesta are obligația de a informa salariatul nu doar cu privire la voința sa de punere în executare provizorie a hotărârii primei instanțe, ci și cu privire la data la care raporturile de muncă se reiau în mod efectiv, adică data la care sunt reactivate toate drepturile și obligațiile cuprinse în contractul de muncă încheiat între părți. Desigur, data astfel stabilită trebuie să fie concomitentă sau ulterioară legalei comunicări a acestei înștiințări către salariat. ... 104. O atare obligație este justificată de împrejurarea că salariatul creditor trebuie să cunoască momentul la care are obligația de a se prezenta la serviciu pentru prestarea muncii, atât timp cât acesta nu are vreo obligație de a cere executarea silită provizorie a hotărârii judecătorești ce îi recunoaște calitatea de creditor al reintegrării și nici nu are obligația de a presta muncă pentru acest angajator mai înainte de reintegrarea efectivă. ... 105. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 519 coroborat cu art. 521 din Codul de procedură civilă, ... ... ...