Decizia CCR nr. 725/2019Punctul 4

4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției, ca neîntemeiată, arătând că dispoziția criticată a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare. Legiuitorul a prevăzut obligativitatea organelor enumerate de text de a întocmi procese-verbale de constatare pe care să le înainteze organului de urmărire penală în toate acele ipoteze în care aceștia au suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni. Apreciază că, prin această dispoziție legală, legiuitorul a înțeles să mărească sfera situațiilor în care organul de urmărire penală este sesizat, alăturând denunțului, plângerii și sesizării din oficiu și aceste procese-verbale de constatare întocmite în temeiul art. 61 din Codul de procedură penală. Prin posibilitatea audierii persoanelor care întocmesc aceste procese-verbale, legiuitorul a dorit să confere o garanție persoanei vizate de un asemenea proces-verbal pentru a putea contracara aspectele reținute într-un astfel de act, cu atât mai mult cu cât acesta poate fi catalogat ca o acuzație în materie penală. Astfel, această dispoziție reprezintă o respectare a prevederilor art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Întocmirea procesului-verbal reprezintă doar momentul declanșator al unei eventuale investigații penale, neconducând automat la o soluție de condamnare. Cele sesizate într-un astfel de document sunt supuse examinării organului judiciar care va exercita sau nu urmărirea penală, va pune în mișcare acțiunea penală, va sesiza sau nu instanța judecătorească, iar aceasta va pronunța o hotărâre pe baza probatoriului administrat și nu doar pe baza procesului-verbal, care constituie un act de sesizare a organului de urmărire penală. Așa fiind, solicită menținerea jurisprudenței Curții Constituționale în materie și respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. ...