Decizia ÎCCJ nr. 355/2025 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție XI.1. Asupra admisibilității sesizării 52. Sesizarea formulată în prezenta cauză vizează, în esență, două probleme de drept, cu privire la care instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru deschiderea procedurii hotărârii prealabile. ... 53. Se solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție o interpretare jurisdicțională de principiu a dispozițiilor art. 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 165/2013 coroborat cu art. 4 alin. (4) și (5) din Legea nr. 752/2001, respectiv art. 4 alin. (4) din Legea nr. 752/2001 coroborat cu art. 15 din Legea nr. 165/2013, în scopul de a stabili următoarele: a) dacă măsurile reparatorii cu privire la Academia Română se raportează exclusiv la restituirea în natură sau prin acordarea de bunuri oferite în echivalent ori aceste măsuri reparatorii pot îmbrăca și forma compensării prin puncte; ... b) dacă sintagma „se retrocedează în totalitate în proprietatea privată a Academiei Române“ trebuie sau nu raportată la limita de 50 ha de proprietar deposedat, prevăzută de art. 15 din Legea nr. 165/2013. ... ... 54. Înalta Curte reamintește că pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept esențiale, ivite într-o cauză aflată în curs de soluționare în ultimă instanță, menită să elimine riscul apariției și dezvoltării unei jurisprudențe neunitare, este condiționată legal, prin textele normative care asigură cadrul legal al activării acestei proceduri. ... 55. Astfel, conform art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 56. Totodată, conform art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „(1) Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților“. ... 57. Analiza textelor normative anterior evocate permite concluzia potrivit căreia deschiderea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, concomitent, următoarele condiții de admisibilitate: a) existența unei cauze pendinte, o judecată în curs de soluționare pe rolul unei instanțe; b) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al unei curți de apel sau al unui tribunal; c) acest complet să fi fost legal învestit cu soluționarea litigiului în ultimă instanță; d) în cursul judecății să se ivească o chestiune de drept reală și esențială, de care depinde soluționarea în fond a cauzei respective; e) chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; f) această chestiune de drept să nu fi făcut deja obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii, în curs de soluționare. ... 58. Verificarea prealabilă a prezentei sesizări, în raport cu cerințele legii de procedură, anterior enunțate, pune în evidență faptul că doar unele dintre condițiile legale de admisibilitate sunt îndeplinite, în cazul primei întrebări, și ele sunt în totalitate întrunite, în privința celei de-a doua întrebări. ... 59. Asupra celei dintâi întrebări - „Dacă în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 165/2013, coroborat cu art. 4 alin. (4) și (5) din Legea nr. 752/2001, măsurile reparatorii cu privire la Academia Română se raportează exclusiv la restituirea în natură sau prin acordarea de bunuri oferite în echivalent ori aceste măsuri reparatorii pot îmbrăca și forma compensării prin puncte?“ ... 60. Se constată că instanța de trimitere a fost învestită cu soluționarea apelurilor declarate de părțile în proces împotriva unei sentințe pronunțate în primă instanță de tribunal în soluționarea unei acțiuni civile în justiție prin care reclamantul solicită recunoașterea și realizarea dreptului său la acordarea de măsuri reparatorii în condițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. ... 61. Titularul sesizării - completul învestit cu judecata apelurilor - urmează să soluționeze cauza în ultimă instanță, întrucât, în materia în care a fost promovată acțiunea aflată în curs de soluționare, hotărârile pronunțate sunt supuse exclusiv apelului, deciziile pronunțate în calea de atac fiind astfel definitive, în raport cu dispozițiile art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 și art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă. ... 62. Sunt îndeplinite, așadar, condițiile referitoare la existența unei cauze aflate în curs de judecată, în competența legală a unui complet de judecată al unei curți de apel, învestit să judece litigiul în ultimă instanță. ... 63. Referitor la cerința ivirii unei chestiuni de drept de care depinde soluționarea în fond a cauzei respective se remarcă faptul că legiuitorul instituie o dublă condiționare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept, iar, pe de altă parte, să fie probată legătura necesară între dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea cauzei în fond. ... 64. Or, elementele prezentei sesizări nu pun în evidență existența legăturii necesare între chestiunea de drept care face obiectul primei întrebări, aceea referitoare la forma pe care o pot îmbrăca măsurile reparatorii cuvenite Academiei Române, și soluționarea fondului cauzei aflate în curs de judecată. ... 65. Se reține, în esență, că printr-o notificare formulată în anul 2005, în condițiile Legii nr. 10/2001, Academia Română a solicitat retrocedarea în natură a terenului agricol intravilan în suprafață de 22 ha, dobândit în proprietate prin efectul unui testament autentic datând din anul 1945. Referitor la acest teren se arată că el apare evidențiat la poz. 48 în Monitorul Oficial al României nr. 260 din data de 8 noiembrie 1948, prin Decizia Consiliului de Miniștri nr. 1.486/1948, emisă în baza dispozițiilor art. 68 alin. (2) din Decretul nr. 198 din data de 18 august 1948, dispunându-se trecerea imobilului în folosința Ministerului Agriculturii. ... 66. În data de 31 iulie 2008, între momentul depunerii notificării și momentul soluționării acesteia [au fost avute în vedere dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 247/2005), potrivit cărora actele de înstrăinare a drepturilor stabilite prin titlurile de despăgubire, cu excepția transmiterii ca efect al succesiunii, sunt lovite de nulitate absolută], Academia Română a cesionat integral și în mod irevocabil, fără nicio rezervă și cu titlu oneros toate drepturile, beneficiile, obligațiile și calitățile deținute sau izvorâte din orice procedură judiciară sau extrajudiciară și/sau administrativă ce are ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 22 ha teren agricol intravilan - obiect al notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001. ... 67. Prin dispoziții succesive ale primarului a fost restituită în natură, în favoarea Academiei Române, o suprafață de teren de 62.125 mp și au fost restituite, în compensare, către cesionar unele suprafețe de teren intravilan și extravilan, astfel că, în final, este emisă dispoziția primarului nr. 363 din data de 14 noiembrie 2011, în cuprinsul căreia se reține că a rămas de restituit suprafața de 29.509,12 mp teren agricol intravilan, cu privire la care se propune acordarea unor despăgubiri în condițiile titlului VII al Legii nr. 247/2005. ... 68. Reclamantul are calitate de moștenitor legal al cesionarului și, în această calitate, a formulat prezenta acțiune civilă în justiție, solicitând instanței, în temeiul art. 35 alin. (2) și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, să oblige Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea unei decizii de compensare prin puncte, pentru partea din imobilul teren care nu mai poate fi restituită în natură și pentru care nu se mai pot acorda măsuri reparatorii în echivalent, urmând ca numărul de puncte să fie stabilit prin raportare la art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013. ... 69. Acțiunea reclamantului a fost admisă, astfel cum a fost formulată, prin Sentința civilă nr. 128 din 18 ianuarie 2024 a Tribunalului Constanța - obiectul apelurilor exercitate de cele două părți aflate în litigiu, apeluri pendinte pe rolul instanței de sesizare. ... 70. Apelantul-reclamant consideră că în mod neîntemeiat prima instanță a fondului nu a procedat la stabilirea efectivă a numărului de puncte la care este îndreptățit cu titlu compensatoriu pentru terenul asupra căruia i-a fost recunoscut dreptul de proprietate, iar apelanta-pârâtă contestă existența și întinderea dreptului de proprietate cu privire la care se pretind măsuri reparatorii, apreciind că prin înscrisurile depuse de reclamant nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate și la dosar nu a fost depusă declarația notificatorului din care să rezulte că nu a fost depășită limita de teren impusă de lege la reconstituire, aceea de 50 ha/proprietar deposedat. ... 71. Prin urmare, ipoteza dedusă judecății este aceea în care, înainte ca notificarea pe care a formulat-o în temeiul legilor de restituire a proprietății să fi fost soluționată (a se vedea Legea nr. 10/2001), Academia Română a înstrăinat drepturile care i se cuvin cu privire la terenul agricol intravilan în suprafață de 22 ha, în acest sens fiind încheiată o cesiune de creanță cu titlu oneros cu autorul reclamantului, persoană fizică, al cărei efect principal constă într-un transfer al dreptului de creanță ut singuli, din patrimoniul cedentului în acela al cesionarului, cu toate prerogativele acestuia. Ca urmare a menționatei cesiuni de creanță, încheiată anterior intrării în vigoare a noii legi reparatorii (Legea nr. 165/2013), dreptul pretins de cedent, constând în acordarea măsurilor reparatorii conferite de legislația anterioară în domeniul proprietăților preluate în mod abuziv, a fost transferat către cesionar. ... 72. Or, conform art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, în situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății, singura măsură reparatorie recunoscută de legiuitor în favoarea dobânditorului este compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin. (2) , (3) și (4) . ... 73. Prin dispozițiile art. 24 alin. (1) din evocata lege se stipulează că punctele stabilite prin decizia de compensare emisă pe numele titularului dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, nu pot fi afectate prin măsuri de plafonare. ... 74. Însă, prin derogare, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în situația în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului stabilită conform art. 21 alin. (6) . ... 75. Interpretarea literală a normelor juridice evocate pune în evidență, cu îndestulătoare claritate, că, în situația unei cesiuni a dreptului la măsuri reparatorii (ipoteză care se verifică în cauza pendinte pe rolul instanței de trimitere), legiuitorul a reglementat o unică măsură reparatorie care poate fi acordată cesionarului, aceasta fiind compensarea prin puncte, fără a mai putea beneficia de măsurile reparatorii instituite prin legile reparatorii anterioare. Mai mult, operează în acest caz o compensare plafonată, iar nu una integrală, intenția legiuitorului fiind aceea de a oferi privilegiul despăgubirii integrale (neplafonate) exclusiv fostului proprietar sau, după caz, moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, întrucât acestea sunt persoanele asupra cărora s-au răsfrânt, direct sau indirect, măsurile de preluare abuzivă. ... 76. În alte cuvinte, prin derogare de la principiul prevalenței restituirii în natură [consacrat expressis verbis prin art. 2 lit. a) din Legea nr. 165/2013], în situația în care titularul dreptului de proprietate a înstrăinat drepturile care i se cuveneau potrivit legilor anterioare de restituire a proprietății, înainte ca notificarea formulată să fi fost soluționată definitiv, măsura reparatorie care poate fi acordată în condițiile noii legi reparatorii este aceea a compensării prin puncte, în condițiile art. 24 alin. (2) . Legiuitorul a reglementat, așadar, în mod diferit modalitatea de despăgubire, în raport cu persoana beneficiarilor măsurilor reparatorii conferite de Legea nr. 165/2013, respectiv: titularul dreptului la măsuri reparatorii în temeiul legislației reparatorii anterioare, pe de o parte, și persoanele către care au fost înstrăinate drepturile cuvenite potrivit legilor de restituire a proprietății, pe de altă parte. ... 77. De altfel, statuând în sensul conformității art. 1 alin. (3) și art. 24 alin. (2) și (4) din Legea nr. 165/2013 cu normele constituționale (în acest sens a se vedea: Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 3 iunie 2014, paragrafele 27-38; Decizia nr. 172 din 26 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 12 iunie 2019, paragraful 19; Decizia nr. 538 din 24 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 22 ianuarie 2024), instanța de contencios constituțional a constatat că politicile de restituire îmbină două componente: o componentă reparatorie/morală și una patrimonială, ce vizează dreptul de proprietate care îi privește, în realitate, doar pe titularii inițiali ai dreptului de proprietate, foști proprietari, și pe moștenitorii legali ori testamentari ai acestora. Scopul urmărit de legiuitorul român este reglementarea unor măsuri reparatorii în interesul foștilor proprietari ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv de stat sau de alte persoane juridice, iar nu crearea de noi drepturi sau surse de venit pentru terțe persoane. În acest context, Curtea a statuat că, având în vedere obiectul de reglementare al Legii nr. 165/2013, și anume măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum și domeniul special de reglementare, constând în acordarea de măsuri reparatorii, în considerarea abuzurilor săvârșite în perioada comunistă în materia preluărilor de către stat a imobilelor proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice private, opțiunea legiuitorului de a exclude de la măsura reparatorie a restituirii în natură, precum și de la cea a compensării integrale prin puncte a persoanelor în patrimoniul cărora a fost transmis, prin intermediul unor contracte cu titlu oneros, dreptul de a obține măsurile reparatorii apare ca fiind justificată în mod obiectiv și rezonabil. Tot astfel, s-a mai arătat că nu s-ar putea considera că aceste măsuri legale ar avea semnificația unei exproprieri, ele încadrându-se în sfera măsurilor cu caracter general sugerate chiar de Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fi adoptate de statul român. ... 78. Astfel fiind, cum titular al acțiunii civile în justiție nu este Academia Română, în calitatea acesteia de proprietar inițial al imobilului cu privire la care se pretind măsuri reparatorii (acțiunea fiind introdusă de persoana fizică în patrimoniul căreia a fost transmis, prin intermediul unei cesiuni de creanță cu titlu oneros, dreptul de a obține măsurile reparatorii) și singura măsură reparatorie reglementată imperativ de lege, în acest caz, este compensarea prin puncte, chestiunea legată de forma pe care o pot îmbrăca măsurile reparatorii cuvenite Academiei Române prin legile de reparație nu are nicio legătură cu soluționarea în fond a prezentei cauze deduse judecății. O statuare de principiu, sub acest aspect, nu va influența sub nicio formă dezlegarea pe care instanța de trimitere este chemată să o dea procesului, în cauza aflată pe rol. ... 79. Complementar, se notează că nici din perspectivă procesuală, aceea a limitelor învestirii instanței de apel, nu se verifică legătura de dependență absolut necesară între dezlegarea acestui aspect și soluționarea cauzei pe fondul criticilor din apel, întrucât acestea nu vizează natura măsurii reparatorii recunoscute în favoarea cesionarului, aceea a compensării prin puncte. Niciunul dintre apelanți nu a criticat hotărârea primei instanțe a fondului sub acest aspect, în discuție fiind doar existența și întinderea dreptului la măsuri reparatorii. Or, atât timp cât prin hotărârea de primă instanță acțiunea reclamantului a fost admisă, iar împrejurarea legată de natura măsurilor compensatorii recunoscute în favoarea reclamantului nu a fost contestată prin motivele apelurilor declarate, se poate considera că soluționarea celor două apeluri nu depinde de o statuare cu privire la forma măsurilor reparatorii cuvenite Academiei Române. În absența unei asemenea legături, chestiunea de drept care face obiectul primei întrebări rămâne una ipotetică, întrucât ea nu privește interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege care să intereseze, în concret, soluționarea celor două apeluri aflate pe rolul instanței de trimitere. ... 80. Față de cele expuse se apreciază că nu este îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate a sesizării, aceea ca soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de trimitere să depindă de lămurirea chestiunii de drept supuse interpretării de principiu prin mecanismul hotărârii prealabile. Or, această deficiență face inutilă cercetarea celorlalte condiții de admisibilitate, care se cer a fi îndeplinite cumulativ, și împiedică o abordare a fondului chestiunii de drept în discuție. ... 81. Asupra celei de-a doua întrebări - „Dacă în interpretarea și aplicarea art. 4 alin. (4) din Legea nr. 752/2001, sintagma «se retrocedează în totalitate în proprietatea privată a Academiei Române» trebuie raportată la limita de 50 ha de proprietar deposedat prevăzută de art. 15 din Legea nr. 165/2013?“ ... 82. Prealabil, se impune a se verifica dacă în raport cu această întrebare sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, condiții enunțate anterior, cu prilejul evocării art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 83. Astfel, se verifică, cumulativ, condițiile referitoare la existența unei cauze aflate în curs de judecată, în competența legală a unui complet de judecată al unei curți de apel, învestit să judece litigiul în ultimă instanță, considerentele exprimate în contextul analizei admisibilității celei dintâi întrebări fiind pe deplin valabile, în aceste limite. ... 84. Referitor la cerința ivirii unei chestiuni de drept de care depinde soluționarea pe fond a cauzei respective se reamintește faptul că legiuitorul instituie o dublă condiție: pe de o parte, să existe o chestiune de drept, iar, pe de altă parte, să fie probată legătura necesară între dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea cauzei în fond. ... 85. Referitor la cerința existenței unei chestiuni de drept având, în mod obligatoriu, anumite caracteristici și supusă interpretării în anumite condiții procedurale, Înalta Curte subliniază că aceasta este de esența mecanismului de unificare jurisprudențială constând în pronunțarea unei hotărâri prealabile cu valoare de principiu și obligatorie pentru instanțe. Cu toate acestea, legea de procedură nu definește sintagma „chestiune de drept“, revenindu-i doctrinei și jurisprudenței obligatorii a Înaltei Curți de Casație și Justiție rolul de a-i stabili, în timp, conținutul. ... 86. Atât în doctrină, cât și în jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a reținut constant că, pentru a fi în prezența unei chestiuni de drept, în sensul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, problema de drept identificată trebuie să fie una reală, veritabilă, susceptibilă de a genera interpretări diferite ale unui text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare. ... 87. Întrucât de chestiunea de drept enunțată în cuprinsul actului de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept depinde rezolvarea în fond a cauzei, înseamnă că ea trebuie să fie nu doar reală, ci și una importantă și să se regăsească în soluția care va fi cuprinsă în dispozitivul hotărârii, indiferent dacă cererea este admisă sau respinsă. ... 88. Totodată, relativ la această condiție, a existenței unei chestiuni de drept, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a precizat că problema de drept care necesită cu pregnanță să fie lămurită trebuie să prezinte un grad de dificultate suficient de mare, apt să justifice nevoia de interpretare realizată prin mijlocirea instanței supreme, într-un dublu scop: acela al unei rezolvări de principiu și acela al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (a se vedea Decizia nr. 20 din 17 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 25 martie 2020). ... 89. În concluzie, se poate reține că sintagma „chestiune de drept“ are un conținut semantic complex, menit să identifice, în esență, o problemă de drept reală, esențială și dificilă. ... 90. Verificându-se, în contextul acestor considerente doctrinare și jurisprudențiale, cerința referitoare la învestirea instanței supreme cu o „chestiune de drept“, se constată că aceasta este îndeplinită. ... 91. Problema de drept care face obiectul sesizării prin cea de-a doua întrebare este una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit sau chiar contradictoriu un text de lege, respectiv art. 4 alin. (4) din Legea nr. 752/2001, din cauză că acest text intră în concurență cu o normă legală adoptată ulterior, art. 15 din Legea nr. 165/2013, cea care limitează dreptul la retrocedare al fostului proprietar deposedat abuziv, la 50 ha, în privința terenurilor agricole. Or, examenul în fond al textului normativ vizat prin sesizare presupune un demers de interpretare complexă a legii, pentru a aprecia măsura în care conținutul normei în dezbatere coincide cu textul ce o formulează sau, în caz contrar, dacă ea trebuie înțeleasă extensiv sau, dimpotrivă, restrictiv. ... 92. Analiza gramaticală a acestui text legal pune în evidență un drept la retrocedare integral, nelimitat, recunoscut în favoarea Academiei Române, sintagma „se retrocedează în totalitate“ din cuprinsul formei actuale a normei juridice justificând o astfel de observație. ... 93. Orientările divergente regăsite în hotărârile judecătorești ce au fost identificate, dar mai ales în opiniile teoretice exprimate de judecători, derivă din perspectiva diferită pe care aceștia o au asupra Legii nr. 752/2001, în concurs cu Legea nr. 165/2013. Astfel fiind, analiza gramaticală devine insuficientă și o dezlegare de principiu face absolut necesar apelul la metoda sistematică, precum și la metoda istorico-teleologică de interpretare a legii. ... 94. Prin urmare, se apreciază că această problemă de drept este nu doar reală și esențială, dar ea prezintă și un grad de dificultate suficient de mare, apt să justifice nevoia de interpretare realizată prin mijlocirea instanței supreme, printr-o dezlegare de principiu obligatorie. ... 95. Cât privește cerința legală a legăturii necesare între dezlegarea chestiunii de drept care face obiectul celei de-a doua întrebări și soluționarea cauzei în fond, având în vedere atât soluția dată litigiului prin sentința primei instanțe a fondului, cât și criticile formulate de partea pârâtă în apel, cele care pun în discuție atât existența dreptului reclamantului la obținerea unor măsuri reparatorii cu privire la imobilul în litigiu, cât și întinderea acestui drept, prin raportare la dispozițiile art. 15 din Legea nr. 165/2013 (norma care limitează dreptul la reconstituire, la 50 ha teren arabil), se poate reține că soluția în calea de atac exercitată depinde de lămurirea prealabilă a înțelesului acestei norme legale. Este adevărat că reclamant în procesul pendinte este moștenitorul cesionarului, iar nu titularul inițial al dreptului de proprietate - Academia Română -, întrucât, prin efectul cesiunii de creanță specifice, încheiată anterior intrării în vigoare a noii legi reparatorii (Legea nr. 165/2013), dreptul pretins de cedentă prin notificarea pe care a formulat-o, constând în acordarea măsurilor reparatorii aferente unui imobil preluat abuziv, a fost transferat către cesionar. Tot atât de adevărat este că atât persoanele care se consideră îndreptățite la obținerea unor măsuri reparatorii, cât și cesionarii drepturilor de creanță izvorâte din legile de restituire dobândesc doar vocația obținerii unor astfel de măsuri, calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra bunului preluat abuziv urmând a fi stabilită după epuizarea procedurilor prevăzute de legile restituirii. Cu toate acestea, clarificarea chestiunii legate de întinderea dreptului la reconstituire în patrimoniul cedentului, la nivel vocațional, rămâne, indiscutabil, una esențială. Altfel, s-ar ajunge la crearea de noi drepturi pentru terțe persoane, la o reconstituire la care nici proprietarul deposedat abuziv nu ar fi fost îndreptățit. În alte cuvinte, dacă limitarea la care face referire art. 15 al Legii nr. 165/2013 se aplică și cedentului, în speță Academiei Române, nu ar putea fi recunoscut în favoarea cesionarului un drept la obținerea unor măsuri reparatorii care ar exceda acestei limite legale. ... 96. Prin urmare, se apreciază că există legătura necesară între dezlegarea acestui aspect, obiect al sesizării, și soluționarea cauzei pe fondul criticilor din apel. ... 97. Din perspectiva condiției referitoare la noutatea chestiunii de drept care face obiectul sesizării, preliminar, se evidențiază caracterul distinct al acesteia, în raport cu cerința ca asupra ei să nu fi statuat, anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-un mecanism de unificare a jurisprudenței. ... 98. În absența unor criterii legale de determinare a conținutului acestei noțiuni, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin jurisprudența sa constantă (a se vedea Decizia nr. 4 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014), a statuat în sensul că cerința noutății este îndeplinită atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementări nou-intrate în vigoare, cărora instanțele nu le-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial ori dacă se impun anumite clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat față de unul anterior, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept mai vechi (a se vedea Decizia nr. 10 din 20 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 14 noiembrie 2014). În egală măsură, noutatea chestiunii de drept, în înțelesul art. 519 din Codul de procedură civilă, poate constitui și atributul unei reglementări mai vechi, dar asupra căreia instanța de judecată este chemată să se pronunțe în prezent, atunci când aplicarea frecventă a normei juridice vechi a devenit actuală, astfel că textele de lege supuse interpretării suscită, recent, în fața instanțelor de judecată, o dificultate a aplicării lor și creează premisele apariției unei practici neunitare la nivel național (a se vedea Decizia nr. 45 din 14 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 934 din 20 noiembrie 2019). ... 99. Premisele stabilirii caracterului de noutate a chestiunii de drept a cărei interpretare se solicită rezidă în asigurarea funcției mecanismului hotărârii prealabile, aceea de prevenire a jurisprudenței neunitare, prin evitarea paralelismului și a suprapunerii cu recursul în interesul legii. ... 100. În acești parametri de evaluare a cerinței noutății chestiunii de drept, se observă că dispozițiile legale a căror interpretare a prilejuit formularea prezentei sesizări au fost introduse în dreptul pozitiv prin Legea nr. 752/2001, respectiv prin Legea nr. 165/2013, relevante în evaluarea cerinței noutății fiind dezvoltarea unei jurisprudențe în materie prin aplicarea acestor norme juridice, respectiv dificultatea aplicării prezente a acestora. ... 101. Verificările efectuate pun în evidență faptul că la nivelul celor 14 curți de apel din țară nu există încă bine conturată o jurisprudență, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 752/2001 raportat la art. 15 din Legea nr. 165/2013. Instanțele nu s-au confruntat cu problematica adusă în discuție prin actuala sesizare, iar numărul hotărârilor care o reflectă este, în prezent, unul nesemnificativ, fiind depusă jurisprudență exclusiv de la nivelul Tribunalului București, care se adaugă celei provenind de la nivelul Tribunalului Constanța. ... 102. În aceste circumstanțe, relevante apar a fi opiniile teoretice exprimate de către judecătorii instanțelor arondate curților de apel din țară, care pun în evidență existența unei abordări diferite a chestiunii de drept ce formează obiectul celei de-a doua întrebări și care au astfel aptitudinea de a conduce, în viitor, la o jurisprudență neunitară, în condițiile existenței unor cereri de restituire formulate de Academia Română, care nu au fost soluționate definitiv, în acest sens fiind mențiunile instanței de sesizare. ... 103. Rezultă că nu există o practică judiciară bine conturată, că nu a fost cristalizată o opinie majoritară, exprimată jurisprudențial, astfel că scopul urmărit prin declanșarea procedurii pronunțării unei hotărâri prealabile, acela de a preveni o practică neunitară, poate fi atins, fiind astfel îndeplinită și condiția noutății chestiunii de drept, evaluată din perspectiva actualității acesteia, a aptitudinii de a crea, în viitor, o divergență jurisprudențială. ... 104. Din verificările efectuate se constată că este întrunită, de asemenea, cerința ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat anterior asupra chestiunii de drept enunțate. ... 105. Totodată, nu există un recurs în interesul legii în curs de soluționare privitor la această chestiune. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu există, în prezent, practică judiciară care să justifice promovarea unui eventual recurs în interesul legii, în problema de drept care formează obiectul prezentei sesizări. ... 106. În concluzie, îndeplinite fiind, concomitent, toate condițiile legale de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, mecanismul de unificare a practicii judiciare prin pronunțarea unei hotărâri prealabile poate fi activat în privința celei de-a doua întrebări ce face obiectul sesizării. ... ... XI.2. Asupra fondului sesizării 107. Examenul în fond al art. 4 alin. (4) din Legea nr. 752/2001 - obiect al celei de-a doua întrebări din actul de sesizare - presupune un demers de interpretare a legii, realizat în scopul determinării conținutului și sensului normei juridice civile în dezbatere, pentru a se putea concluziona cu privire la aplicarea acesteia, extensiv sau, dimpotrivă, restrictiv. ... 108. Orientările divergente, regăsite mai ales în opiniile teoretice exprimate de judecători, derivă din perspectiva diferită pe care aceștia o au asupra Legii nr. 752/2001 în concurs cu Legea nr. 165/2013. Astfel, într-o orientare se consideră că este vorba despre un conflict de specialitate (între o normă specială și alta generală), care se rezolvă prin aplicarea principiului lex specialis derogat generali în favoarea Academiei Române, în sensul recunoașterii unui drept la reconstituire nelimitat, integral, inclusiv în privința terenurilor agricole. Într-o altă orientare, dimpotrivă, se consideră, urmărind succesiunea în timp a celor două legi, că acest conflict se rezolvă prin aplicarea principiului lex posterior derogat priori; Legea nr. 165/2013 fiind adoptată în scopul unificării și finalizării procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv, sintagma „se retrocedează în totalitate“ trebuie interpretată în concordanță cu principiile generale cuprinse în legile de restituire, adică prin limitarea suprafețelor agricole la 50 ha de proprietar, indiferent de titular. ... 109. În aceste condiții, analiza literală devine insuficientă, iar dezlegarea face necesar apelul la alte metode de interpretare a legii, fiind avute în vedere interpretarea sistematică (contextuală), care rămâne esențială pentru a stabili caracterul general ori special al unei norme de drept, precum și interpretarea istorico-teleologică, cea care are în vedere finalitatea urmărită de legiuitor, precum și contextul istoric la momentul adoptării legilor. ... 110. În privința Legii nr. 752/2001 privind organizarea și funcționarea Academiei Române, republicată, relevante sunt dispozițiile art. 4 alin. (4) , care au următorul conținut: „Bunurile mobile și imobile cu caracter agrosilvic, categoriile de imobile prevăzute la alin. (17) , precum și celelalte categorii de bunuri mobile și imobile care au aparținut Academiei Române și care au fost trecute în mod abuziv în folosința sau administrarea unor ministere și instituții publice prin Decizia Consiliului de Miniștri nr. 1.486/1948, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 260 din 8 noiembrie 1948, și care sunt cuprinse în documentul respectiv, în art. 1-4, paginile 8.983-8.989, precum și în alte documente oficiale doveditoare sau care au fost trecute în mod abuziv în proprietatea, în administrarea ori în folosința unor persoane juridice, prin acte normative sau administrative, emise în perioada precizată la alin. (17) , respectiv 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și în perioada 1 ianuarie 1990-14 decembrie 2004, se retrocedează în totalitate în proprietatea privată a Academiei Române, cu aplicarea prevederilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare.“ ... 111. Interpretarea strict literală a textului legal în dezbatere permite concluzia unei aplicări extensive a normei, în sensul că toate bunurile mobile și imobile care au aparținut Academiei Române și care au fost trecute în mod abuziv în folosința sau în administrarea unor ministere și instituții publice, în proprietatea, în administrarea ori în folosința unor persoane juridice, prin acte normative sau administrative emise în perioada de referință 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și în perioada 1 ianuarie 1990-14 decembrie 2004, se retrocedează în totalitate în proprietatea privată a Academiei Române, fără nicio limitare, această normă legală fiind o aplicație particulară a principiului de drept restitutio in integrum. ... 112. Astfel, art. 4 al Legii nr. 752/2001, reglementează regimul juridic al bunurilor care alcătuiesc patrimoniul Academiei Române, atât al celor existente în acest patrimoniu, cât și al celor care vor putea fi dobândite prin aplicarea dispozițiilor legilor de restituire, recunoscând, cu valoare de principiu, dreptul acestei instituții publice la restituirea bunurilor mobile și imobile de care a fost deposedată în mod abuziv, cu sau fără titlu. Cu referire expresă la bunurile mobile și imobile care au aparținut Academiei Române și care au fost preluate în mod abuziv în perioada de referință precizată, prin alin. (4) al art. 4 al legii se dispune expressis verbis: „se retrocedează în totalitate în proprietatea privată a Academiei Române“, sensul literal fiind acela al unei restituiri integrale, în totalitate. ... 113. O incursiune în evoluția legislativă a textului normativ supus interpretării pune în evidență împrejurarea că, în forma de bază a Legii nr. 752/2001 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 28 decembrie 2001), prin art. 4 alin. (2) se prevedea textual: „Se restituie, în condițiile legii, în patrimoniul Academiei României, bunurile mobile și imobile de care aceasta a fost deposedată în mod abuziv, cu sau fără titlu.“ ... 114. Relevantă este împrejurarea că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 (intrată în vigoare la data de 18 decembrie 2002) pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 48/2004, cu modificările ulterioare, a fost introdus alin. (2) al art. 3 al Legii nr. 10/2001, prin care se stipula că ministerele, celelalte instituții publice ale statului sau ale unităților administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societățile naționale, societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate, potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac obiectul respectivei legi. ... 115. Academia Română, fiind o instituție de interes public național, de cercetare în domeniile fundamentale ale științei, autonomă, cu personalitate juridică de drept public [art. 1 alin. (3) din Legea nr. 752/2001], se încadra în sfera subiectelor de drept menționate în cuprinsul art. 3 alin. (2) al ordonanței de urgență anterior menționate, fiind exclusă, așadar, de sub incidența prevederilor Legii nr. 10/2001. ... 116. În acest context istoric și legislativ, legiuitorul a intervenit ulterior, prin legi succesive de completare și de modificare a dispozițiilor art. 4 al Legii nr. 752/2001, pentru a reglementa un cadru legal specific și absolut necesar realizării dreptului la restituire a bunurilor care au aparținut patrimoniului Academiei Române și de care această instituție a fost deposedată în mod abuziv (cu sau fără titlu). ... 117. În acest sens, prin Legea nr. 396/2004 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 14 octombrie 2004) a fost completat art. 4 al Legii nr. 752/2001 cu alineatele (4) -(7) , menționându-se textual: „(4) Terenurile forestiere care au aparținut Academiei Române se retrocedează acesteia (…).“ ... 118. Expunerea de motive (ratio legis) care a fundamentat adoptarea acestei legi completatoare pune în evidență intenția legiuitorului de a proceda la o retrocedare in integrum, în favoarea Academiei Române, prin înlăturarea omisiunii din cuprinsul Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 1/2000), care „reglementează la art. 9 alin. (3) numai retrocedarea terenurilor agricole, care pe baza actelor doveditoare au constituit patrimoniul Academiei Române, fiind omise de la retrocedare terenurile forestiere“. ... 119. În continuare, prin Legea nr. 564/2004 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004), a fost completat art. 4 al Legii nr. 752/2001, prin introducerea alin. (2^1), cu următorul conținut: „(2^1) Terenurile cu destinație agricolă, retrocedate Academiei Române conform prevederilor Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, vor fi comasate prin schimburi de terenuri cu Agenția Domeniilor Statului. Bunurile mobile și imobile cu caracter agrosilvic care au aparținut Academiei Române și care au fost trecute în mod abuziv în folosința unor ministere și instituții publice prin Decizia Consiliului de Miniștri nr. 1.486/1948, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 260 din 8 noiembrie 1948, sau în proprietatea unor persoane juridice, prin acte normative emise în perioada 1947-2004, se retrocedează în totalitate Academiei Române. Administrarea bunurilor silvice retrocedate Academiei Române se va realiza prin Regia Națională a Pădurilor - Romsilva. Academia Română poate dobândi, în patrimoniul ei agrosilvic, bunuri mobile și imobile, agricole și silvice, proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, în administrare sau în folosință, de la Agenția Domeniilor Statului, de la Regia Națională a Pădurilor - Romsilva și de la primării, iar pentru administrarea eficientă a acestor bunuri Academia Română poate încheia parteneriat public-privat cu agenți economici interni și externi.“ Totodată după alineatul (7) s-a introdus alineatul (8) , cu următorul cuprins: „(8) Restituirea altor categorii de imobile care au aparținut Academiei Române se face în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, nefiindu-i aplicabile prevederile art. 3 alin. (2) din lege. Termenul prevăzut la art. 21 din Legea nr. 10/2001 începe să curgă de la data intrării în vigoare a prezentei legi.“ ... 120. Ulterior, art. 4 al Legii nr. 752/2001 a fost completat, succesiv, prin Legea nr. 251/2007, precum și prin Legea nr. 133/2008. ... 121. În cuprinsul expunerii de motive la adoptarea Legii nr. 133/2008 pentru modificarea și completarea art. 4 din Legea nr. 752/2001 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 9 iulie 2008), legiuitorul se referă explicit la existența unor reglementări specifice adoptate în materia restituirii proprietății Academiei Române, subliniind că, în contextul mai amplu al modificărilor intervenite în cadrul general, s-a ajuns la anumite necorelări. Astfel fiind, în aprecierea legiuitorului, „Modificările și completările propuse sunt absolut necesare pentru a avea un cadru legislativ clar cu prevederi neechivoce prin care să se rezolve drepturile patrimoniale ale Academiei Române“. ... 122. Ansamblul acestei expuneri de motive pune în evidență, cu îndestulătoare claritate, voința legiuitorului la adoptarea acestei legi, aceea de a crea un cadru legislativ specific, distinct de cadrul legislativ general, care să „rezolve drepturile patrimoniale ale Academiei Române“, printr-o repunere integrală în drepturi, cu privire la toate bunurile care au aparținut acestei instituții și care au fost preluate abuziv (cu sau fără titlu) în perioada de referință a Legii nr. 752/2001. De altfel, în cuprinsul raportului întocmit de comisia parlamentară din cadrul Camerei Deputaților, sesizată în fond în procedura legislativă, se menționează explicit: „Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea și completarea art. 4 din Legea nr. 752/2001 privind organizarea și funcționarea Academiei Române, în sensul eliminării necorelărilor cu legile proprietății în ceea ce privește patrimoniul Academiei și pentru a avea un cadru legislativ clar, cu prevederi neechivoce, prin care să se rezolve drepturile patrimoniale ale instituției, cu aplicarea principiului «restitutio in integrum» pentru terenurile agricole și forestiere pe care Academia Română le-a deținut în proprietate și care au fost preluate în mod abuziv în perioada 1945-1989.“ ... 123. Legea nr. 752/2001 a fost republicată în data de 7 mai 2009 [în temeiul art. III alin. (1) din Legea nr. 133/2008 pentru modificarea și completarea art. 4 din Legea nr. 752/2001 privind organizarea și funcționarea Academiei Române], dându-se textelor o nouă numerotare, dată de la care dispozițiile actualului art. 4 al legii au rămas neschimbate. ... 124. Într-o primă concluzie, se poate reține că atât textul normei supuse interpretării (ale cărui dispoziții sunt neechivoce), contextul istoric și cel legislativ în care au fost adoptate Legea nr. 752/2001 și legile de completare care i-au urmat, cât și finalitatea dorită prin adoptarea acestora, legea în ansamblul ei, reflectă, cu suficientă claritate, intenția legiuitorului, exprimată în sensul unei restituiri în integralitate (restitutio in integrum), a repunerii Academiei Române în situația anterioară preluărilor abuzive, cu privire la toate bunurile care i-au aparținut în proprietate privată, în perioada de referință a Legii nr. 752/2001. ... 125. Cu privire la Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013) se reține că acest act normativ instituie o nouă procedură de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist și, în același timp, modifică/abrogă acte normative adoptate anterior în această materie, în scopul declarat prin expunerea de motive, acela al asigurării unor mecanisme juridice prin care să poată fi finalizat procesul de restituire a proprietății în România (legea a fost adoptată ca urmare a pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, prin care a fost subliniată necesitatea adoptării de către autoritățile române a unor măsuri capabile să ofere un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație, prin implementarea urgentă a unor proceduri noi, simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, care să poată menține un just echilibru între diferitele interese în cauză). ... 126. În raport cu dispozițiile generale ale legii, cuprinse în capitolul I (art. 4 raportat la art. 3 pct. 1), domeniul de aplicare al acestui act normativ include: a) cererile formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi (notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cererile formulate în temeiul prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, cererile formulate potrivit Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, cererile de retrocedare formulate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, republicată, aflate în curs de soluționare la entitățile învestite de lege sau, după caz, la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor); b) cauzele în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzele aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțate în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi. ... 127. Conform art. 15 din Legea nr. 165/2013 (în redactarea de bază, care este și cea actuală întrucât textul nu a suportat modificări), „Cererile vizând restituirea terenurilor intravilane, agricole la data preluării abuzive, formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se soluționează cu respectarea limitei de 50 ha de proprietar deposedat, cu condiția ca această suprafață să nu fi fost restituită prin aplicarea legilor fondului funciar“. ... 128. Acest text normativ a făcut obiectul controlului de constituționalitate în mod repetat (în acest sens a se vedea: Decizia nr. 384 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 30 octombrie 2017; Decizia nr. 477 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.191 din 8 decembrie 2020; Decizia nr. 614 din 24 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 11 aprilie 2023), instanța de contencios constituțional fiind aceea care a relevat că prin intermediul legilor speciale reparatorii [referire la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, coroborate cu cele ale art. 8 alin. (3) și ale art. 9 din Legea fondului funciar nr. 18/1991] legiuitorul a consacrat posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor, pentru persoanele fizice, în limita a 50 ha de proprietar deposedat. Curtea a constatat că reconstituirea dreptului de proprietate privată se realizează asupra terenurilor cu destinație agricolă, indiferent că acestea sunt situate în intravilanul sau în extravilanul localităților. ... 129. Totodată, Curtea Constituțională a reținut că Legea nr. 10/2001, prin art. 8 alin. (1) , clarifică relația dintre măsurile de restituire reglementate de Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 10/2001, stabilind că nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării și nici cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000. Deși Legea nr. 10/2001 nu reglementează nicio limitare sub aspectul suprafeței în privința restituirii imobilelor care intră sub incidența sa, instituind, așadar, o restitutio in integrum, prin prevederile art. 8 alin. (1) exclude din sfera sa de aplicare terenurile care la data preluării erau agricole, plasându-le implicit în domeniul de aplicare al Legii nr. 18/1991, care instituie limitarea expresă la 50 ha, observată. ... 130. Astfel fiind, instanța de contencios constituțional a statuat în sensul că art. 15 din Legea nr. 165/2013 reglementează limita care trebuie respectată pentru soluționarea cererilor de restituire vizând terenuri intravilane agricole rezultată din coroborarea dintre Legea nr. 10/2001, Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000, limită care se subsumează cotei de 50 ha, stabilite de aceste acte normative. Prin urmare, art. 15 din Legea nr. 165/2013 stabilește relația dintre cele două legi de restituire, precizând că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, indiferent că sunt în intravilanul sau în extravilanul localităților, nu trebuie să depășească 50 ha/proprietar deposedat. Așadar, noua reglementare nu permite depășirea cotei maxime stabilite de lege prin alternanța dintre măsurile reparatorii cuprinse în cele două legi. Curtea a apreciat că o viziune contrară ar duce la caracterul iluzoriu al cotei de 50 ha - condiție de ordine publică în domeniul restituirilor - pentru că, în realitate, aceasta ar privi numai terenurile extravilane agricole, iar cele intravilane agricole ar urma să se restituie fără nicio limită. În acest fel ar fi schimbat criteriul avut în vedere de legiuitor atunci când a adoptat Legea nr. 18/1991, în sensul că acesta s-ar circumscrie caracterului intravilan/extravilan în determinarea limitei de 50 ha când, în realitate, legea se referă la criteriul categoriei de folosință a terenurilor. Art. 15 din Legea nr. 165/2013 are caracter explicativ, fără a aduce vreun element novatoriu în privința substanței măsurilor de restituire sau a procedurii de restituire (Decizia nr. 384 din 6 iunie 2017, paragraful 30). ... 131. Prin urmare, se poate reține că Legea fondului funciar nr. 18/1991, astfel cum a fost aceasta modificată prin Legea nr. 169/1997 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997) este cea care a limitat stabilirea dreptului de proprietate privată în privința terenurilor agricole, prin art. 9, având următoarea redactare: „(1) Persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeței de teren de 10 ha de familie, în echivalent arabil, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența dintre această suprafață și cea pe care au adus-o în cooperativa agricolă de producție sau care a fost preluată în orice mod de aceasta, până la limita suprafeței prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează să se facă în mai multe localități sau de la autori diferiți. (2) Persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate, potrivit legii, în limita suprafeței de teren de până la 10 ha de familie și cărora li s-a aplicat cota de reducere, potrivit art. 14 alin. (3) din lege, pot formula cerere pentru suprafețele de teren care au constituit această cotă. Cererile se formulează în cazul în care cota de reducere a depășit procentul de 5%.“ ... 132. Rezultă din textul normei evocate că limita de 50 ha teren/proprietar deposedat, introdusă în materie de restituire a proprietăților funciare, își are fundamentul istoric în Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare. Or, art. 8 al acestui act normativ, prin dispoziții derogatorii, a exceptat de la expropriere și a lăsat în proprietatea titularilor de drepturi reale următoarele bunuri: orezăriile existente, bunurile agricole aparținând mănăstirilor, mitropoliilor, episcopiilor, bisericilor, parohiilor și așezămintelor bisericești, bunurile Domeniilor Coroanei, ale Eforiilor și așezămintelor spitalicești, precum și cele ale Academiei Române, Casei Școlilor și celorlalte așezăminte de cultură, ale composesoratelor, urbariatelor, obștiilor și cooperativelor sătești, de asemenea și fânețele și pășunile aparținând comunelor și în general toate bunurile făcând parte din patrimoniul statului. ... 133. Rezultă că Academia Română nu poate intra sub incidența dispozițiilor restrictive ale Legii nr. 18/1991, atât timp cât limita maximă de 50 ha teren/proprietar deposedat, prevăzută de legea fondului funciar, a fost introdusă în considerarea art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, iar aplicarea acestui text normativ a vizat exclusiv persoanele fizice, ale căror proprietăți agricole au fost expropriate. Or, Academia Română a fost exclusă de la aplicarea Legii pentru înfăptuirea reformei agrare, prin dispoziții exprese ale legii (art. 8). ... 134. Ulterior, în data de 12 ianuarie 2000, a intrat în vigoare Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997. În cuprinsul art. 3 alin. (2) se arată textual: „Reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prevăzute la art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se face pentru diferența dintre suprafața de 10 ha de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin legi speciale ori în orice mod de la membrii cooperatori, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat.“ ... 135. Cu referire expresă la bunurile Academiei Române, prin art. 9 alin. (3) din Legea nr. 1/2000 (astfel cum a fost modificat de pct. 14 al art. I, titlul VI din Legea nr. 247/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005), se precizează: „Terenurile agricole care au aparținut cu titlu de proprietate Academiei Române, universităților, instituțiilor de învățământ superior cu profil agricol și unităților de cercetare în 1945, revin în proprietatea acestora.“ ... 136. Totodată, alin. (4) introdus de pct. 16 al art. I, titlul VI din Legea nr. 247/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, are următorul conținut: „Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole care au aparținut Academiei Române se face prin comasarea terenurilor de către Agenția Domeniilor Statului, la cererea Academiei Române, dacă nu se afectează vechile amplasamente ale foștilor proprietari și cu respectarea prevederilor Legii nr. 752/2001 privind organizarea și funcționarea Academiei Române, cu completările ulterioare.“ ... 137. Legea nr. 1/2000 este cea care statuează în mod expres, așadar, că terenurile agricole revin în proprietatea Academiei Române, integral, fără indicarea vreunei limitări în ceea ce privește întinderea dreptului. ... 138. Este adevărat că nici Legea nr. 10/2001 nu instituie o limitare expresă sub aspectul întinderii dreptului de proprietate, în privința imobilelor care intră sub incidența sa, reconstituirea urmând a se realiza prin aplicarea principiului restitutio in integrum, însă, prin prevederile art. 8 alin. (1) , această lege exclude din sfera ei de aplicare terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și pe cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000, plasându-le în domeniul de aplicare al Legii nr. 18/1991. Or, Legea nr. 18/1991 impune expres o limitare a întinderii dreptului la reconstituire, la 50 ha/proprietar deposedat, astfel cum a fost anterior enunțat. ... 139. În acest context legislativ, instanța de contencios constituțional a statuat (a se vedea supra, Decizia nr. 384 din 6 iunie 2017) în sensul că art. 15 din Legea nr. 165/2013 reglementează limita care trebuie respectată pentru soluționarea cererilor de restituire vizând terenuri intravilane agricole, rezultată din coroborarea dintre Legea nr. 10/2001, Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000, precizând că noua reglementare nu permite depășirea cotei maxime stabilite de lege prin alternanța dintre măsurile reparatorii cuprinse în cele două legi, cu referire la legile fondului funciar, căci doar acestea instituie o cotă maximă. ... 140. Analiza contextului în care au fost adoptate toate aceste legi speciale de reparație, precum și a finalității urmărite de legiuitor, coroborată cu o analiză primară a textelor normative supuse dezbaterii, permite cea de-a doua concluzie, referitoare la întinderea dreptului la restituire al Academiei Române. ... 141. Astfel, limita de 50 ha de proprietar deposedat, prevăzută în materie de restituire a proprietăților cu privire la terenurile agricole, inițial prin legile fondului funciar, iar ulterior prin art. 15 al Legii nr. 165/2013, își are fundamentul istoric în Legea nr. 187/1945 și privește numai persoanele fizice, ale căror terenuri au fost expropriate în scopul înfăptuirii reformei agrare. Or, bunurile aflate în patrimoniul Academiei Române au fost excluse de la expropriere, prin dispoziții exprese ale Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare. Restituirea proprietății în privința terenurilor agricole este, prin urmare, una limitată numai în privința persoanelor fizice beneficiare ale legilor fondului funciar, până la nivelul suprafeței maxime de 50 ha/proprietar deposedat, corespunzătoare limitei maxime la expropriere, impuse anterior prin art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945. ... 142. Bunurile care au făcut obiectul dreptului de proprietate al Academiei Române nu au trecut în proprietatea statului prin exproprierea realizată în baza Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare. Astfel fiind, limitarea dreptului la restituire, prin dispoziții ale Legii fondului funciar nr. 18/1991, astfel cum a fost aceasta modificată și completată prin Legea nr. 169/1997, nu vizează proprietățile de care a fost deposedată abuziv Academia Română și cu privire la care aceasta solicită, în prezent, măsuri reparatorii. ... 143. Academia Română nu a beneficiat de măsuri reparatorii cu privire la terenuri agricole în privința cărora să opereze o cotă maximă de reconstituire, în baza legilor fondului funciar, iar intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 nu a adus nici ea modificări de substanță, în această chestiune, atât timp cât nu limitează, sub nicio formă, dreptul la reconstituire, pentru terenurile ce-i sunt supuse reglementării. În acest context, art. 15 din Legea nr. 165/2013, cel care vine să clarifice relația dintre măsurile reparatorii reglementate de Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 10/2001, are doar un caracter explicativ, fără a aduce vreun element novatoriu în privința întinderii dreptului la restituire, și nu poate contrazice concluzia unei repuneri integrale în drepturi, în favoarea Academiei Române. ... 144. În consecință, atât din perspectiva Legii nr. 752/2001, cât și din perspectiva Legii nr. 165/2013, intenția legiuitorului în privința dreptului la restituire al Academiei Române a fost aceea a unei restituiri în integralitate, a repunerii Academiei Române în situația anterioară preluărilor abuzive, cu privire la toate bunurile care i-au aparținut în proprietate, în perioada de referință a Legii nr. 752/2001, în acest sens urmând a fi interpretate și aplicate textele normative care reglementează acest drept. ... 145. Cu toate acestea, coexistența art. 4 alin. (4) din Legea nr. 752/2001, conform căruia se retrocedează în totalitate toate bunurile mobile și imobile care, rationae materiae și rationae temporis, intră în sfera de aplicare a acestui text de lege, cu art. 15 din Legea nr. 165/2013, introdus ulterior, prin care este reglementată imperativ limita ce trebuie respectată pentru soluționarea cererilor de restituire vizând terenuri agricole, rezultată din coroborarea Legii nr. 10/2001 cu Legea nr. 18/1991, precum și cu Legea nr. 1/2000 (limită care se subsumează cotei de 50 ha, stabilite prin aceste din urmă două acte normative) este susceptibilă să conducă, conform prezentei sesizări, la un conflict între norme juridice civile concurente, care se impune a fi soluționat printr-o interpretare sistematică, în măsură să determine domeniul real de aplicare a acestor norme. ... 146. Reperul legislativ (art. 15 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative), precum și acela jurisprudențial (Decizia nr. 28 din 10 mai 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 26 mai 2021) permit aprecierea caracterului special și derogatoriu al reglementării cuprinse în Legea nr. 752/2001, în raport cu Legea nr. 165/2013, apreciată, doctrinar și jurisprudențial, ca fiind o lege generală, o lege-cadru în materia imobilelor preluate abuziv de stat în perioada regimului comunist din România, alături de Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 10/2001. ... 147. Prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 752/2001 au, în mod evident, un domeniu de reglementare circumstanțiat la anumite situații și o specificitate a soluțiilor pe care le propune, derogatorii de la dreptul comun. Astfel, ratione materiae, se referă la bunuri mobile și la bunuri imobile care au aparținut Academiei Române, preluate prin Decizia Consiliului de Miniștri nr. 1.486/1948 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 260 din 8 noiembrie 1948) și prin alte acte normative sau administrative, precum și la alte imobile a căror restituire se face în condițiile Legii nr. 10/2001, prevăzând expres că Academiei Române nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001; ratione personae, reglementează dreptul la retrocedare în totalitate al unui anume subiect de drept, și anume al Academiei Române; ratione temporis, se referă nu doar la bunurile preluate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, după cum este cazul imobilelor guvernate de Legea nr. 10/2001, ci și la cele preluate în perioada 1 ianuarie 1990-14 decembrie 2004. ... 148. Totodată, caracterul prioritar al normei speciale decurge din chiar finalitatea adoptării ei, demonstrând intenția legiuitorului de a deroga de la norma generală, prin prevederi de strictă interpretare și aplicare. ... 149. Or, conflictul între norma specială și norma generală se rezolvă prin aplicarea principiului lex specialis derogat generali sau lex generalis non derogat speciali. ... 150. Conform acestei reguli, legea generală se aplică în orice materie și în toate cazurile, excluse fiind acelea în care legiuitorul a stabilit un regim special și derogatoriu, instituind în anumite materii reglementări speciale, prioritare față de norma de drept comun. ... 151. Norma specială nu se completează cu norma generală, ele nu pot coexista, pentru motivul că se exclud reciproc. Mai mult, norma specială nu poate fi modificată sau abrogată de o normă generală ulterioară decât în mod expres; fiind derogatorie de la norma generală, se aplică cu prioritate, chiar și atunci când este anterioară normei generale, ori de câte ori o ipoteză intră sub incidența prevederilor ei. ... 152. Ca atare, coexistența art. 4 alin. (4) din Legea nr. 752/2001 cu art. 15 din Legea nr. 165/2013, introdus ulterior, nu poate contrazice concluzia unei retrocedări integrale, în totalitate, a bunurilor Academiei Române, cele care, ratione materiae și ratione temporis, se încadrează în sfera bunurilor prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 752/2001. Presupusul conflict între cele două legi se rezolvă prin aplicarea principiului specialia generalibus derogant, în favoarea Legii nr. 752/2001, care prezintă toate caracteristicile unei legi speciale. Or, a fost demonstrat că legea specială recunoaște dreptul Academiei Române la o restituire integrală, deplină, a bunurilor care i-au aparținut. ... 153. În considerarea tuturor argumentelor expuse mai sus, luând act că potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, instanța supremă este chemată să dezlege de principiu chestiunea de drept cu care a fost sesizată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, răspunzând celei de a doua întrebări, statuează în sensul că sintagma „se retrocedează în totalitate în proprietatea privată a Academiei Române“ nu trebuie raportată la limita de 50 ha de proprietar deposedat, prevăzută de art. 15 din Legea nr. 165/2013. ... ... ...