Decizia ÎCCJ nr. 355/2025 (HP)Punctul VI

VI. Punctele de vedere ale părților 25. Apelantul-reclamant, în ceea ce privește prima dintre întrebări, a apreciat că răspunsul la aceasta este conținut de prevederile Legii nr. 165/2013 și astfel nu ar fi necesară sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate referitoare la noutatea chestiunii de drept. ... 26. Cu referire la cea de-a doua întrebare, a opinat în sensul că ceea ce se impune a fi dezlegat cu valoare de principiu este concursul dintre legea generală și legea specială, solicitând a se observa succesiunea intrării în vigoare a legilor reparatorii. ... 27. Totodată, a menționat că Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 18/1991) și Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 10/2001) conțineau limite de restituire sau de reconstituire a dreptului de proprietate, în timp ce Legea nr. 752/2001 conferă Academiei Române dreptul la o restituire integrală a bunurilor care i-au aparținut în proprietate. ... 28. Apelanta-pârâtă a arătat că este de acord cu sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu ambele întrebări, și a solicitat a se avea în vedere legislația aplicabilă în speță și domeniul pe care aceasta îl reglementează, susținând că a acorda reparații mai mari decât cele prevăzute de lege, pentru alte caracteristici sau pentru alte categorii de persoane, ar constitui o gravă încălcare a normelor de reglementare în domeniu și a principiilor echității și transparenței procesului de stabilire a măsurilor reparatorii și menținerii justului echilibru între interesul particular al foștilor proprietari și interesul general al societății. ... ...