Decizia CCR nr. 658/2019Punctul 8

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că „modul în care în speță au fost interpretate și aplicate dispozițiile art. 1.200 pct. 4 Cod civil din 1864 (...) nu respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, și nici condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate“. Se apreciază că „puterea lucrului judecat, așa cum a fost interpretată și aplicată în cauza dedusă judecății, este lipsită de suport constituțional“, fiind contrară dispozițiilor constituționale, convenționale și din Declarația Universală a Drepturilor Omului invocate. Natura hotărârilor judecătorești este aceea a unor acte autentice emise în activitatea de înfăptuire a actului de justiție de una dintre cele trei puteri ale statului. Este adevărat că judecătorul este suveran în interpretarea și aplicarea legii, însă acest drept suveran al judecătorului nu poate determina o încălcare a ordinii juridice a statului, întrucât respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, și nici a convențiilor internaționale la care România este parte. Or, din hotărârile judecătorești invocate în sentința recurată „rezultă că o societate aflată sub protecția Legii nr. 85/1996 a fost judecată într-o procedură arbitrală de Federația Română de Fotbal, iar controlul hotărârilor federației în cauză ar fi trebuit să fie făcut în Elveția în baza Constituției Elveției și a Codului de procedură civilă al Confederației elvețiene. În același timp mai rezultă că persoanei care a înregistrat litigiul la federația sportivă în cauză i-a fost recunoscut dreptul de a sesiza o instanță națională, ceea ce nu a fost și în cazul societății Fotbal Club U Craiova - S.A. Așadar, în baza unor hotărâri judecătorești a fost schimbată ordinea juridică stabilită de Legea fundamentală, dreptul de acces la justiție a fost interpretat în baza reglementărilor Federației Române de Fotbal și ale Federației Internaționale de Fotbal, dar în același timp Pițurcă Victor s-a adresat Tribunalului Brașov în baza legii aplicabile din România. Prin urmare, în baza unor hotărâri judecătorești au fost abrogate în mod implicit dispozițiile art. 1 alin. (1) , art. 3-5, art. 11 alin. (1) și (2) , art. 20, art. 15 alin. (1) , art. 16 alin. (1) și (2) , art. 21 alin. (1) , (2) și (3) , art. 24, art. 53, art. 61 alin. (1) , art. 124, art. 126 și art. 154 alin. (1) din Constituție, art. 1, art. 13 cu aplicarea art. 6 pct. 1 și art. 17 din Convenție“. Ca atare, se desprinde concluzia că hotărârile judecătorești invocate în sentința recurată „sunt inexistente.“ ...