Decizia CCR nr. 452/2019Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 287 alin. (2) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituționale ale art. 124 privind înfăptuirea justiției și ale art. 131 alin. (1) referitor la rolul Ministerului Public, precum și ale art. 11 alin. (2) privind tratatele ratificate de Parlament și ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât prevăd posibilitatea ca procurorul să înainteze judecătorului de drepturi și libertăți fotocopii numai de pe acele acte ale dosarului de urmărire penală despre care în mod discreționar consideră că au legătură cu cererea sau cu propunerea formulată. Arată că, în cauză, procurorul a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului (de la 7 aprilie 2017 la 6 mai 2017) și a transmis (la 31 martie 2017) judecătorului de drepturi și libertăți propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive împreună cu 12 volume de acte de urmărire penală, în condițiile în care dosarul de urmărire penală conține 34 de volume și se află la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării contestației formulate împotriva încheierii de respingere a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, contestația având termen de judecată la data de 5 aprilie 2017. Consideră că se încalcă, pe de o parte, dreptul judecătorului de drepturi și libertăți de a avea acces la toate actele dosarului de urmărire penală, în condițiile în care acesta urmează să se pronunțe asupra unei măsuri preventive de o gravitate extremă, și anume arestarea preventivă, iar, pe de altă parte, egalitatea de arme între apărare și acuzare, întrucât „apărarea este pusă în situația ingrată de a vorbi despre acte și declarații date care nu se află în dosarul de urmărire penală ce conține acte considerate relevante de către acuzare“. Așadar, textul de lege criticat lasă loc subiectivismului, creând o situație defavorabilă inculpatului față de Ministerul Public. În fine, invocă faptul că, potrivit dispozițiilor art. 205 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală din 1968, în cazurile în care procurorul înainta dosarul cauzei instanței în vederea soluționării propunerilor ori cererilor formulate în cursul urmăririi penale, acesta sau organul de cercetare penală păstra copii de pe toate actele dosarului, în vederea continuării urmăririi penale, iar în cazurile în care în cursul urmăririi penale dosarul cauzei era solicitat în același timp de instanțe diferite, procurorul înainta copii numerotate și certificate de grefa parchetului de pe toate actele dosarului. ...