Decizia ÎCCJ nr. 334/2025 (HP)Punctul IX

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție 32. Temeiul prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.  ... 33. Procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării: (i) existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac;  ... (ii) cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze, respectiv litigiul să vizeze fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/ recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice;  ... (iii) soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept;  ... (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.  ... ... 34. Prima condiție este îndeplinită, deoarece cauza în cadrul căreia a fost formulată sesizarea se află în curs de judecată la Tribunalul Botoșani - Secția de contencios administrativ și fiscal.  ... 35. Este îndeplinită și a doua condiție, deoarece litigiul are ca obiect obligarea pârâților la plata sporului salarial corespunzător numărului total de ore suplimentare efectuate peste durata normală a timpului de lucru, în perioada ianuarie 2020-noiembrie 2022, când reclamantul a desfășurat activități de muncă în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale în care, conform reglementărilor în vigoare, nu se lucrează și pentru care nu i s-a acordat timp liber; actualizarea sumelor aferente la zi în raport cu indicele de inflație și plata dobânzii legale pentru sumele datorate cu titlu de ore suplimentare.  ... 36. Nu este îndeplinită însă condiția de admisibilitate ce vizează existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, care presupune, în concret, o dublă condiționare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept, iar, pe de altă parte, să fie probată legătura necesară între dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea cauzei pe fond. ... 37. În primul rând, din considerentele încheierii de sesizare se observă că instanța de trimitere a solicitat interpretarea unor dispoziții legale pornind de la premisa că orele suplimentare în discuție ar fi fost efectuate de reclamant cu aprobarea angajatorului, adăugând că această situație urmează a se verifica în cauză punctual. Astfel, tribunalul nu a lămurit pe deplin cauza, anterior formulării sesizării, solicitând interpretarea unor texte de lege a căror aplicare ar putea să o realizeze numai ulterior lămurii, pe deplin, a situației de fapt. ... 38. În cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu se definește noțiunea de „chestiune de drept“, însă lămurirea sensului acesteia se va face ținând seama de principiile prezentate de legiuitorul delegat în preambulul ordonanței de urgență menționate și de necesitatea completării, conform art. 4 din aceasta, a dispozițiilor speciale ale acesteia cu prevederile dreptului comun, cuprinse în Codul de procedură civilă, și cu jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dată în interpretarea prevederilor de drept comun, jurisprudență care a dezvoltat noțiunea autonomă a „chestiunii de drept“, susceptibilă de interpretare pe calea mecanismului hotărârii prealabile.  ... 39. Referitor la cerința existenței unei chestiuni de drept reale, dificile, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au reținut următoarele: a)  chestiunea de drept care necesită, cu pregnanță, a fi lămurită prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme, în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății;  ... b) chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să fie una care ridică serioase dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare ori contradictorii, iar nu realizarea unor operațiuni de interpretare și aplicare a unui/unor text/texte de lege în raport cu circumstanțele particulare ce caracterizează fiecare litigiu ori existența unor simple obstacole care ar putea fi înlăturate printr-o reflecție mai aprofundată a judecătorului cauzei;  ... c)  pentru a ne afla în prezența unei veritabile chestiuni de drept, caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și dificultatea completului în a-și însuși o anumită interpretare trebuie să fie reflectate în încheierea de sesizare, care trebuie să fie motivată, aptă să releve reflecția asupra diferitelor variante de interpretare posibile, cu argumentele aferente, și de o manieră în care să se întrevadă, explicit, pragul de dificultate al întrebării și în ce măsură acesta depășește obligația ordinară a instanței de a interpreta și aplica legea în cadrul soluționării unui litigiu, întrucât simpla dilemă cu privire la sensul unei norme de drept nu poate constitui temei pentru declanșarea mecanismului hotărârii prealabile. Sub acest aspect s-a reținut că, în procedura hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor, de interpretare și aplicare a legii, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori dificultăților unor texte de lege.  ... ... 40. Obiectul procedurii îl reprezintă, așadar, o normă de drept, un text de lege care, drept urmare a interpretării printr-o argumentație juridică consistentă și divergentă, poate primi o aplicare diferită în situații cvasiidentice și poate determina, în final, o jurisprudență neunitară.  ... 41. Cu privire la sesizarea de față, chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată nu prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme și, totodată, nu ridică serioase dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare, susceptibile de interpretări contradictorii, de natură a fi dedusă dezlegării în cadrul procedurii hotărârii prealabile.   ... 42. Astfel, textele de lege a căror interpretare  se solicită sunt art. 21 alin. (3) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 și, respectiv, cele ale art. 122 și 123 din Codul muncii.  ... 43. Dispozițiile legale a căror interpretare se solicită sunt clare, nefiind susceptibile de interpretări diferite sau contradictorii (aspect ce reiese din încheierea de sesizare) și care, de altfel, au făcut obiectul analizei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin deciziile menționate la capitolul VII din prezenta decizie.  ... 44. În acest context se impune a se menționa Decizia nr. 88 din 17 martie 2025, precum și Decizia nr. 123 din 7 aprilie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 45. Deși prin deciziile mai sus amintite sesizările instanțelor de trimitere au fost respinse ca inadmisibile, totuși, acestea oferă repere concrete de interpretare a chestiunilor de drept în discuție, instanța supremă reținând în considerentele acestora că textele legale supuse interpretării, anume cele ale art. 21 alin. (1) -(4) din Legea-cadru nr. 153/2017 și, respectiv, cele ale art. 35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 sunt clare, nesusceptibile de interpretări contradictorii, fiind necesară realizarea unui simplu raționament judiciar, prin analiza sistematică a prevederilor legale apreciate ca fiind relevante în cauză, constatându-se că problemele de drept ce se solicită a fi dezlegate nu îndeplinesc cerința de a fi o veritabilă chestiune de drept.  ... 46. În ceea ce privește prevederile art. 122 și 123 din Codul muncii, interpretarea acestor norme legale nu comportă o reală și serioasă dificultate, de natură a fi supusă dezlegării prin mecanismul hotărârii prealabile, fiind necesară realizarea unui simplu raționament judiciar, prin analiza sistematică și teleologică a textelor legale apreciate ca fiind relevante în dosar, a căror interpretare formează obiectul sesizării.  ... 47. De altfel, se observă că în prezenta sesizare instanța de trimitere nu a adus argumente care să justifice un grad de dificultate ridicat al chestiunii de drept supuse analizei. ... 48. Verificarea premiselor sesizării relevă faptul că aceasta nu pune în discuție o dificultate de interpretare punctuală a unei normei de drept indicate în actul de sesizare, de natură să necesite intervenția instanței supreme, ci urmărește, mai degrabă, o validare a opiniei exprimate. ... 49. Instanța de trimitere nu solicită interpretarea unor dispoziții legale care comportă o reală și serioasă dificultate, de natură a fi dedusă dezlegării în cadrul procedurii prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, ci vizează, în concret, tranșarea aspectelor litigioase aflate pe rolul instanței de trimitere, în condițiile în care aceasta nu a indicat probleme de drept reale, care să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, neclar, incomplet sau, după caz, incert.  ... 50. Dacă, prin sesizarea formulată nu se urmărește stabilirea înțelesului sau a conținutului normei, ci, pornindu-se de la un anumit rezultat al interpretării dispozițiilor legale, se are în vedere doar aplicarea normei, cu scopul de a se identifica soluția ce trebuie dispusă în cauză, sesizarea este inadmisibilă.  ... 51. În sesizarea ce face obiectul analizei de față, așa cum s-a reținut mai sus, instanța de trimitere nu urmărește identificarea conținutului conceptual al normelor, ci stabilirea modului de aplicare a acestora la situația de fapt din speță, operațiune ce excedează atribuțiilor completului constituit pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.  ... 52. Totodată, se reține că dezlegarea chestiunii de drept cu care a fost sesizată instanța supremă aduce în discuție regulile de soluționare a concursului între norme speciale și generale, astfel că sesizarea este, în mod evident, inadmisibilă, întrucât aparține judecătorului cauzei atributul aplicării regulilor de soluționare a conflictului material dintre normele de drept concurente, în sensul de a se stabili dacă un atare concurs se regăsește sau nu în ceea ce privește acordarea sporului pentru munca suplimentară, astfel cum este reglementat acest concept prin dispozițiile speciale ale art. 21 alin. (3) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, iar, pe de altă parte, prin dispozițiile  generale ale art. 122 și 123 din Codul muncii.  ... 53. În procedura hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor, de stabilire a normei incidente și de aplicare a legii, precum și de stabilire a modalității de interpretare a unor norme de drept în concurs intertemporal din perspectiva forței lor juridice, întrucât judecătorul cauzei, în virtutea plenitudinii funcției sale jurisdicționale, este cel chemat să rezolve și posibile dificultăți de interpretare ori de corelare a unor norme juridice, folosind metodele de interpretare a legii, în acord cu principiile de drept, cu statuările doctrinare și cele jurisprudențiale în materie, atât timp cât interpretarea legii substanțiale și a celei de procedură reprezintă o etapă distinctă și absolut necesară în procesul de aplicare a dreptului la o situație de fapt concretă.  ... 54. În speță, aspectele sesizate conduc spre concluzia că întrebarea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție nu vizează interpretarea unor dispoziții legale, ci doar realizarea unui raționament judiciar, care este atributul instanței învestite cu judecarea litigiului și care reprezintă cea mai importantă componentă a activității de judecată, a cărei delegare nu este permisă.  ... ...