Decizia CCR nr. 312/2019Punctul 40

CCR · decizie de neconstituționalitate · 20.05.2019 · dosar 840C/2019
Punctul 40
40. Cu privire la critica de neconstituționalitate potrivit căreia art. 35 alin. (1) -(3) din Regulamentul Camerei Deputaților nu cuprinde criterii obiective de desemnare a vicepreședintelui înlocuitor, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Potrivit art. 21 alin. (2) din Regulament, „Președintele Camerei Deputaților face parte din Biroul permanent al Camerei Deputaților și este președintele acestuia. Din Biroul permanent al Camerei Deputaților mai fac parte 4 vicepreședinți, 4 secretari și 4 chestori“, ceea ce înseamnă că delegarea de atribuții poate fi realizată în privința oricăruia dintre cei 4 vicepreședinți. Ceea ce solicită autorul sesizării este fixarea unor condiții pentru stabilirea vicepreședintelui înlocuitor. Or, în realitate, o asemenea cerere, pe de o parte, vizează o modificare a textului analizat, aspect care nu ține de competența Curții Constituționale [a se vedea art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992], iar, pe de altă parte, chiar acceptându-se că eventuala omisiune legislativă ar avea relevanță constituțională, ar presupune stabilirea unei limitări în privința marjei discreționare de apreciere a președintelui Camerei Deputaților, aspect care, de asemenea, nu ține de competența Curții Constituționale, excedând obiectului controlului de constituționalitate [art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992]. Instituirea unor eventuale criterii de desemnare a vicepreședintelui înlocuitor ține de opțiunea exclusivă a plenului Camerei Deputaților, care, în funcție de propria sa opțiune, poate mări/micșora această marjă discreționară de apreciere. Or, din moment ce plenul Camerei Deputaților, adoptând Regulamentul, nu a dorit limitarea acestei marje de apreciere, nici o altă autoritate publică nu o poate limita. Mai mult, o eventuală problemă de constituționalitate s-ar releva dacă marja discreționară de apreciere a președintelui Camerei Deputaților ar fi limitată excesiv, numai în acest caz angajânduse competența Curții Constituționale. Prin urmare, nu se poate reține încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție cu privire la calitatea actelor normative (a se vedea, cu referire la incidența textului constituțional invocat în privința hotărârilor adoptate de cele două Camere ale Parlamentului, Decizia nr. 467 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 28 septembrie 2016, paragraful 57, și Decizia nr. 828 din 13 decembrie 2017, paragraful 43). ...
Sursa oficială ↗