Decizia CCR nr. 269/2019Punctul 11

11. Deși art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală nu prevede în mod expres faptul că legiuitorul a avut în vedere, la instituirea acestui caz de nulitate absolută, și nerespectarea competenței funcționale a instanțelor judecătorești, Guvernul apreciază că, potrivit doctrinei, acest tip de competență este subsumat competenței materiale și personale a instanțelor judecătorești, fiind legat de acestea. Astfel, potrivit doctrinei, competența funcțională sau după atribuții conturează categoriile de activități pe care le poate desfășura un anumit organ în cadrul competenței sale generale și determină, fie în raport cu infracțiunea, fie cu calitatea făptuitorului, care instanță este competentă să judece în primă instanță și care instanță poate judeca în căile de atac. Competența funcțională rezultă, cu precădere, din principiul separației funcțiilor judiciare prevăzut de art. 3 din Codul de procedură penală și poate fi analizată în raport cu fiecare fază a procesului penal. Dispozițiile procedurale care reglementează competența funcțională a instanțelor judecătorești sunt norme imperative, încălcarea lor atrăgând sancțiunea nulității absolute, vătămarea procesuală fiind prezumată. De asemenea, și nerespectarea separației funcțiilor judiciare este sancționată cu nulitatea absolută, potrivit art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. Astfel, Guvernul apreciază că argumentele autorului excepției vizează mai mult o chestiune de interpretare a legii și nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate, excepția de neconstituționalitate fiind neîntemeiată. ...