Decizia CCR nr. 260/2019Punctul 13

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 128 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 12 iulie 2018, Curtea a reținut, în esență, că personalul direcțiilor de sănătate publică, pe de o parte, și personalul din sistemul public sanitar, precum și personalul din cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii, de cealaltă parte, se află în situații diferite, întrucât au atribuții diferite și îndeplinesc sarcini diferite, chiar dacă obiectivul final urmărit, acela de a asigura sănătatea publică, este comun. În acest sens a arătat că, în ansamblul activităților prin care se asigură funcționarea sistemului public de sănătate, personalul direcțiilor de sănătate publică este orientat doar către anumite sarcini specifice, respectiv punerea în aplicare a unor politici și programe naționale de sănătate publică pe plan local, identificarea problemelor locale prioritare de sănătate publică, elaborarea și implementarea acțiunilor locale de sănătate publică [art. 17 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015]. De asemenea, Curtea a constatat că diferența de reglementare instituită de art. 1 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 nu reprezintă o excepție în ansamblul unei reglementări cu caracter uniform sub aspectul salarizării categoriilor de personal comparate, ci, dimpotrivă, reflectă opțiunea legiuitorului care, prin dispozițiile art. 1^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar și sistemului public de asistență socială în anul 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 811 din 6 noiembrie 2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 185/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 3 iulie 2015, a stabilit, începând cu luna iulie 2015, un regim juridic diferit din punctul de vedere al salarizării pentru personalul din aparatul propriu al Ministerului Sănătății, precum și al celui din direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București, asimilându-l cu cel al personalului din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, respectiv al caselor de asigurări de sănătate județene și a municipiului București. Prin urmare, Curtea a apreciat că dispozițiile de lege criticate nu creează un regim juridic diferit între persoane aflate în situații identice ori analoage, astfel că nu poate fi reținută critica referitoare la încălcarea principiului egalității în drepturi a cetățenilor. ...