Decizia CCR nr. 231/2019Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autorului, care, în prealabil, susține că excepția de neconstituționalitate este atât admisibilă, cât și întemeiată, în limitele criticii formulate, așadar doar în ceea ce privește critica referitoare la diferența de tratament juridic penal pentru societățile cu capital de stat care nu au misiune de serviciu public și care nu gestionează proprietatea publică. Pe fondul excepției, reține că motivele de neconstituționalitate formulate pot fi grupate sub două aspecte. Pe de o parte, susține că dispozițiile criticate încalcă prevederile art. 16 și art. 44 din Constituție, sub aspectul egalei ocrotiri a proprietății private și interzicerii discriminării. Pe de altă parte, susține că se aduce atingere dispozițiilor constituționale ale art. 135. Arată că norma ce face obiectul excepției de neconstituționalitate vizează definiția traficului de influență, care poate fi realizat fie pe lângă un funcționar public, fie pe lângă altă persoană care nu este funcționar public. Diferența juridică este importantă, întrucât, dacă traficul de influență se realizează în forma tip a infracțiunii, adică pe lângă un funcționar public, limitele de pedeapsă sunt mai mari. Dacă traficul de influență se realizează pe lângă o persoană care nu este funcționar public, atunci suntem în prezența unei variante atenuate a infracțiunii și limitele de pedeapsă și termenele de prescripție a răspunderii penale sunt mai mici. Arată că definiția funcționarului public din art. 175 din Codul penal include ceea ce se critică în cauză, respectiv teza finală a alin. (1) lit. c) , așadar persoana care „exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei [...] persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia“. Susține că este nejustificat un regim penal prin care directorii societăților comerciale cu capital de stat să fie considerați funcționari publici în sensul legii penale. Are în vedere faptul că funcționarii publici, definiți de art. 175 din Codul penal, sub celelalte aspecte, excluzând aspectul criticat, au o rațiune perfectă, fiind vorba despre cei care exercită prerogative de putere publică în sfera puterii legiuitoare, executive, judiciare, în acest sens fiind demnitarii, persoanele care au o misiune de serviciu public, persoanele care conduc societăți comerciale unde se administrează proprietatea publică. Apreciază că norma penală instituie o discriminare între operatorii economici, prin regimul penal de protecție. Astfel, în ipoteza în care este vorba despre o societate comercială obișnuită, care nu administrează bunuri proprietate publică, care nu are o misiune de serviciu public, ci este un simplu operator privat pe o piață economică liberă, concurențială, distincția sub aspectul capitalului social - dacă respectiva societate are un capital majoritar de stat ori nu - are semnificația unei discriminări. Apreciază că regimul juridic penal nu trebuie să fie influențat de un act de drept privat, respectiv de mărirea ori majorarea capitalului social al unei societăți comerciale. Precizează că acțiunile statului la o societate comercială care nu are misiune de serviciu public sunt în domeniul privat al statului. Or, art. 44 din Constituție prevede că proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Sub acest aspect susține că se încalcă principiul constituțional al egalei ocrotiri a proprietății private, precum și dispozițiile constituționale privind interzicerea discriminării fără un criteriu rezonabil. În final susține că norma penală criticată aduce atingere și principiului nediscriminării operatorilor economici privați pe o piață liberă, și principiului liberei concurențe. ...