Decizia CCR nr. 223/2019Punctul 20

20. În acest context legislativ, autorul excepției de neconstituționalitate invocă aplicarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 în raport cu art. 3 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 61/1993 din perspectiva unei egalități formale în sensul că și pentru alocația de stat a copilului cu handicap cu vârsta între 0-3 ani trebuie aplicată o majorare cu 100%, precum în situația copilului cu handicap cu vârsta între 3-18 ani. Or, astfel cum s-a arătat, cuantumul alocației copilului cu handicap cu vârsta între 0-3 ani, încă de la momentul la care a fost introdusă, a fost și este un cuantum special față de alocația de stat comună/ generală. Astfel, începând cu 1 ianuarie 2007, data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005, semnificația art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 este aceea de a menține în plată pentru copiii cu handicap un cuantum al alocației cât mai apropiat de cel special existent în plată. Astfel, Curtea constată că, în cauză, nu este aplicabilă egalitatea formală, respectiv aplicarea art. 58 alin. (1) pentru toți copiii cu handicap, ci, având în vedere evoluția legislativă antereferită, Curtea urmează a se raporta la necesitatea aplicării exigențelor egalității materiale, în considerarea cărora legiuitorul este în drept să reglementeze/folosească mijloace diferite pentru a atinge, prin prisma finalității acțiunii sale, o egalizare a situației celor două categorii de copii cu handicap, în ceea ce privește cuantumul alocațiilor lor, ținând seama de situația specifică în care aceștia se află [cu privire la conceptul de egalitate materială, a se vedea Decizia nr. 799 din 18 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 19 noiembrie 2015, paragraful 68] ...