Decizia CCR nr. 225/2019Punctul 28

28. Având în vedere cele anterior exemplificate, Curtea constată că dispozițiile art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016 nu consacră nerecunoașterea unor hotărâri judecătorești, caz în care ar afecta principiul separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale, ci reglementează înțelesul sintagmei „se stabilește la nivelul de salarizare maxim aflat în plată aferent funcțiilor din cadrul aparatului de lucru al Guvernului“, sintagmă prevăzută de art. 17 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2014, ca fiind „aplicarea aceluiași procent de creștere salarială pentru toate funcțiile, corespunzător nivelului maxim aflat în plată în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, cu excepția funcțiilor de demnitate publică, inspector guvernamental, consilier pentru afaceri europene și manager public.“ Este adevărat că, în jurisprudența sa, Curtea a stabilit că interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. „Oricât de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [...]“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau Decizia nr. 360 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010). Însă această jurisprudență nu exclude posibilitatea legiuitorului (fie el delegat) de a reglementa un anumit înțeles al art. 17 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2014, prin care, practic, clarifică sintagma „se stabilește la nivelul de salarizare maxim aflat în plată aferent funcțiilor din cadrul aparatului de lucru al Guvernului“, în sensul că prin aceasta se înțelege aplicarea aceluiași procent de creștere salarială pentru toate funcțiile, corespunzător nivelului maxim aflat în plată în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, cu excluderea funcțiilor de demnitate publică, inspector guvernamental, consilier pentru afaceri europene și manager public. ...