Decizia CCR nr. 225/2019Punctul 11

11. Referitor la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, se susține că situația premisă este reprezentată de Legea nr. 174/2015 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2014, care, prin art. 6, recunoștea personalului din cadrul aparatului de lucru al Guvernului dreptul de a beneficia de salariul stabilit la nivelul de salarizare maxim aflat în plată, aferent funcțiilor din cadrul aparatului de lucru al Guvernului. Analiza acestei prevederi legale relevă faptul că singura condiție prevăzută de legiuitor pentru acordarea majorării salariale este ca persoana să fie încadrată pe o funcție din aparatul de lucru al Guvernului. Statutul managerului public este reglementat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2008 privind statutul funcționarului public, denumit manager public. Potrivit Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Anexa nr. I cap. I lit. A lit. e) , „managerul public are calitatea de funcționar public, beneficiind de toate drepturile și obligațiile stabilite prin lege pentru funcționarii publici“. Așadar, din aceste dispoziții de lege rezultă fără dubiu că funcția de manager public reprezintă o funcție publică. Raportat la modul în care sunt numiți în funcție, respectiv prin ordine de numire, managerii publici trebuie să fie considerați ca fiind încadrați în aparatul de lucru al Guvernului. Prin emiterea Ordonanței de urgență nr. 43/2016, Guvernul intervine în procesul ce-i avea ca părți, pe de-o parte, pe anumiți manageri publici, iar, pe de altă parte, Secretariatul General al Guvernului, proces pendinte, care avea ca obiect tocmai valorificarea dreptului recunoscut prin Legea nr. 174/2015, respectiv majorarea salariului de bază. Așadar, exceptarea funcțiilor de demnitate publică, inspector guvernamental, consilier pentru afaceri europene și manager public, prin art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, de la aplicarea majorării salariale prevăzute de art. 17 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2014, aprobată prin Legea nr. 174/2015, conduce la încălcarea principiului egalității, deoarece acest tratament juridic diferit nu are o justificare obiectivă și rezonabilă. Astfel, funcția de manager public beneficiază de un statut și o reglementare proprie, iar analizând condițiile de admitere, precum și procesul de formare a unui manager public, devine dificil a fi identificat un singur motiv care să justifice, în mod rațional și obiectiv, diferența de tratament juridic, instituită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016. Prin urmare, excluderea categoriei managerilor publici de la facilitățile salariale recunoscute personalului din cadrul aparatului de lucru al Guvernului nu este justificată de existența vreunui criteriu obiectiv și rațional de diferențiere față de ceilalți funcționari publici, fiind încălcat principiul egalității în drepturi și al nediscriminării. ...