Decizia CCR nr. 246/2019Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că măsura obligării provizorii la tratament medical față de inculpat nu poate fi luată de judecătorul de cameră preliminară, deoarece aceasta trebuie fundamentată pe o expertiză medico-legală. Instituind dreptul procurorului de a solicita judecătorului de cameră preliminară să dispună o astfel de măsură, legiuitorul a reglementat, în art. 246 alin. (2) din Codul de procedură penală, că propunerea va fi însoțită de expertiza medico-legală din care să rezulte necesitatea aplicării măsurii obligării la tratament medical. Totodată, dispozițiile art. 246 alin. (8) din Codul de procedură penală potrivit cărora, „Dacă admite propunerea, judecătorul dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau inculpatului și efectuarea unei expertize medico-legale, în cazul în care aceasta nu a fost depusă potrivit alin. (2) “, trebuie coroborate cu prevederile art. 343 din Codul de procedură penală, având în vedere faptul că durata procedurii de cameră preliminară este una limitată, iar în cadrul ei nu se poate efectua un astfel de demers. ...