Decizia CCR nr. 201/2019Punctul 4

4. Prin Încheierea din 27 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.318/118/2015, Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) din Codul penal în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) , art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, excepție ridicată de Marius Militaru, respectiv cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 26 din 3 decembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, excepție invocată din oficiu, în apelul declarat de autorul excepției împotriva Sentinței penale nr. 72 din 22 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 4.318/118/2015, prin care acesta a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) din Codul penal. În cuprinsul sentinței penale de condamnare instanța a reținut că inculpatul, autor al excepției, are calitatea de funcționar public în condițiile art. 175 din Codul penal, fără a se stabili dacă îi sunt aplicabile dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul penal sau dispozițiile art. 175 alin. (2) din Codul penal, reținându-se, totodată, că acesta este angajat în calitate de șef de secție la Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța cu contract de muncă pe o perioadă nedeterminată. În procedura apelului, inculpatul, autor al excepției, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa în infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (2) din Codul penal cu reținerea calității de funcționar public asimilat, potrivit dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal, întrucât, din probele administrate în cauză, se constată că activitatea acestuia în cadrul spitalului public se desfășura în baza unui contract de mandat și nu a unui contract de muncă pe durată nedeterminată, în speță fiind vorba de un contract de administrare pe durată determinată, neaflându-se în situația premisei stabilite prin Decizia nr. 26 din 3 decembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Cu privire la acest din urmă aspect, instanța de apel a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 5 din 28 februarie 2017, sesizarea fiind respinsă ca inadmisibilă, instanța supremă reținând în considerente, printre altele, că Decizia nr. 26 din 3 decembrie 2014 oferă criteriile pe baza cărora se poate aprecia asupra calității de funcționar public în accepțiunea dispozițiilor art. 175 din Codul penal, chiar și cu privire la medicul șef de secție dintr-un spital public. ...