Decizia CCR nr. 167/2019Punctul 9

9. Tribunalul Brașov - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se consideră că dreptul la apărare nu este un drept absolut, cunoscând anumite limitări, însă acestea trebuie să fie compatibile cu dreptul celorlalți cetățeni, iar statul are o marjă de apreciere exclusivă, în ceea ce privește procesul de legiferare. În acest sens se apreciază că intenția legiuitorului a fost de a nu se ajunge la o tergiversare nejustificată a unui proces, prin formularea unor cereri care nu au caracter excepțional, fiind urmărită tocmai realizarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut atât în Constituție, cât și în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, în cadrul procesului, părțile trebuie să-și exercite drepturile și să-și îndeplinească obligațiile cu bună-credință, urmărindu-se soluționarea procesului într-un termen rezonabil. Se mai apreciază că textul de lege criticat nu interzice formularea unei cereri de amânare, ci doar condiționează numai admiterea unei astfel de cereri tocmai de exercitarea cu bună-credință a acestui drept. ...