Decizia CCR nr. 44/2019Punctul 7

7. Totodată, se susține că neasigurarea de către stat a acestei căi de atac atrage, implicit, nerespectarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) raportat la art. 21, art. 24 și art. 129 din Constituție. În condițiile în care Completul de 5 judecători în materie civilă judecă o serie de căi de atac de reformare (recursuri) împotriva hotărârilor acelor secții care judecă potrivit Codului de procedură civilă, având un număr superior de judecători în compunere și niciodată invers, după cum o cauză nu se poate distribui aleatoriu la un complet de 3 judecători al secțiilor ori la un complet de 5 judecători, rezultă că aceste completuri de 5 judecători sunt instanță superioară (nu inferioară sau egală) secțiilor corespunzătoare. Termenul de „instanță“ din cuprinsul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 trebuie interpretat în conformitate cu dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - așa cum prevăd expres art. 2 și art. 3 din Codul de procedură civilă și art. 20 din Constituție - iar nu în alt sens, cum ar fi cel administrativ-instituțional (în care „instanța“ Înalta Curte de Casație și Justiție), întrucât dreptul de acces la o instanță este un drept fundamental, recunoscut prin Constituție și prin Convenție. Prin urmare, „interpretarea dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și art. 483 alin. (4) din Codul de procedură civilă, în sensul că un complet de 5 judecători în materie civilă nu ar avea caracterul unei instanțe superioare față de secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție […] nu este aptă să dea eficiență drepturilor garantate prin Constituție și tratatele privind drepturile fundamentale ale omului“. În schimb, interpretarea potrivit căreia Completul de 5 judecători în materie civilă este instanță superioară secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, „dă eficiență acestor drepturi, întrucât permite exercitarea căii de atac împotriva încheierilor prin care s-a respins sesizarea Curții Constituționale“. Se consideră că prevederea „încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară“, cuprinsă în art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, se încadrează în sintagma „în cazurile anume prevăzute de lege“, cuprinsă în art. 483 alin. (4) din Codul de procedură civilă, și, prin urmare, Completul de 5 judecători în materie civilă este instanță superioară secțiilor (altele decât cea penală), în cazul recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale. ...