Decizia CCR nr. 816/2018Punctul 9

9. Și în ceea ce privește prevederile art. 2 alin. (6^1) din Ordonanța Guvernului nr. 20/1994, autoarele excepției arată că acestea creează posibilitatea autorităților publice de a emite acte administrative prin intermediul cărora să dispună măsura încetării activității unei societăți comerciale, cu consecința restrângerii folosinței spațiului necesar desfășurării activității și, implicit, a restrângerii dreptului de proprietate, cu toate că art. 1 alin. (4) din Constituție consfințește principiul separației puterilor în stat, acest atribut aparținând exclusiv puterii judecătorești. De asemenea, sub pretextul protejării persoanelor de eventualele consecințe ale unui potențial dezastru provocat de cutremure, art. 2 alin. (6^1) din ordonanța menționată ignoră protecția sporită pe care legiuitorul a înțeles să o ofere dreptului de proprietate, dar și dreptul de acces liber al persoanei la o activitate economică. Precizează, totodată, că, în speță, a fost încălcat și dreptul la muncă, întrucât au fost afectate atât activitatea salarială a angajaților, cât și stabilitatea locului de muncă, singurul loc în care își desfășurau activitatea fiind spațiul în legătură cu care s-a dispus încetarea activității. Autorii excepției mai susțin că textul criticat contravine și art. 47 alin. (1) din Constituție, întrucât autoritățile publice pot dispune măsura încetării unei activități economice din desfășurarea căreia își câștigă traiul zilnic angajații societății în cauză. ...