Decizia CCR nr. 821/2018Punctul 14

14. Expunând situația din speța sa, autoarea susține că, potrivit principiului accesorium sequitur principale, evocat prin art. 40 din Legea nr. 50/1991, ar fi dobândit odată cu dreptul de proprietate asupra bunului principal (un spațiu comercial) și dreptul de proprietate asupra tuturor bunurilor accesorii imobilului, dezmembrămintele dreptului de proprietate urmând în mod firesc același principiu. Susține că dreptul de concesiune a fost astfel transmis, conform legii, asupra cotei de teren aferente spațiului comercial, în speță asupra cotei de 0,65%. Orice altă interpretare a art. 41 din Legea nr. 50/1991, în sensul că această prevedere nu dispune cu privire la spațiile comerciale, ci doar cu privire la spațiile locative, și, prin urmare, dreptul de concesiune nu s-a transmis în patrimoniul autoarei excepției, este neconstituțională. În susținerea criticii de neconstituționalitate sunt invocate și dispozițiile art. 41 din Legea nr. 50/1991, în cuprinsul cărora sintagma „spații locative cu altă destinație“ se referă și la spațiile comerciale. Se susține că Legea nr. 50/1991 este legea-cadru referitoare la construcții și nu există o altă reglementare specială cu privire la construcția spațiilor comerciale. ...