Decizia CCR nr. 807/2018Punctul 14

14. Susține că art. 301 din Codul penal și cel al art. 11 din Legea nr. 78/2000 se referă la reguli de îndeplinire a atribuțiilor funcționarilor publici, enumerând în mod clar și distinct categoriile de persoane avute în vedere și actele interzise, neputându-se susține în mod rezonabil că destinatarul normei juridice nu cunoaște înțelesul noțiunilor folosite. Sintagma „de a îndeplini vreo însărcinare“ nu este de natură a afecta previzibilitatea normei penale, fiind de așteptat ca orice destinatar al acesteia să cunoască înțelesul sintagmei și să își poată adapta conduita exigențelor legii. Aceasta cu atât mai mult cu cât norma penală se adresează unei categorii determinate de persoane, care, prin natura funcției lor, au datoria de a se supune unor rigori mai stricte ale profesiei și de a cunoaște în detaliu legea care le reglementează drepturile și obligațiile profesionale. De asemenea, întregul conținut al normelor de incriminare are o redactare clară, accesibilă destinatarilor normei și previzibilă. În ceea ce privește neintroducerea în cuprinsul normei de incriminare a condiției ca foloasele materiale să fie necuvenite, aceasta nu încalcă principiile constituționale analizate, având în vedere faptul că incriminarea conflictului de interese din cadrul art. 11 din Legea nr. 78/2000 urmărește sancționarea situațiilor în care poate fi afectată exercitarea imparțială a sarcinilor de serviciu ale unui funcționar public cu atribuții de supraveghere, control, reorganizare sau lichidare a unui operator economic privat, și nu a acelora de încălcare a normelor legale ce garantează corecta obținere a unor foloase materiale. Având în vedere aceste aspecte, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. ...