Decizia CCR nr. 642/2018Punctul 13

13. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că alin. (1) al art. 918 din Codul de procedură civilă este tocmai expresia caracterului strict personal al acțiunii în desfacerea căsătoriei, în considerarea respectării dreptului soților la viață privată și al determinării personale a acestora în ceea ce privește continuarea sau încetarea căsătoriei. Dispoziția explicită a alin. (1) al art. 918 din Codul de procedură civilă nu poate primi o interpretare - ca aceea dezvoltată de autoarea excepției - care să răstoarne sensul acesteia și să fie utilizată pentru deturnarea normei de la scopul său. Pe de altă parte, art. 921 alin. (1) din Codul de procedură civilă instituie unele excepții de la regula prezenței personale a soților la instanța de fond, excepții care sunt de strictă interpretare și care permit instanței să soluționeze cererea de divorț în unele situații precis determinate în care prezența personală a unuia dintre soți nu este posibilă. Aceasta este tot o aplicare a dreptului recunoscut oricăruia dintre soți de a obține încetarea căsătoriei, fără ca anumite împrejurări obiective să constituie o piedică a acestui demers, dar și o expresie a liberului acces la justiție, care trebuie să permită oricăruia dintre soți, indiferent de calitatea procesuală în procesul de divorț, săși exercite drepturile procesuale, prin formularea apărărilor, susținerea cererii, fără ca imposibilitatea prezentării să constituie o piedică absolută în obținerea desfacerii căsătoriei. Nici dispoziția art. 922 din Codul de procedură civilă nu încalcă, în opinia Guvernului, vreun principiu constituțional, dispoziția referitoare la respingerea cererii ca nesusținută, în cazul lipsei nejustificate a reclamantului, reprezentând o prezumție a lipsei de interes în susținerea cererii și o aplicare a principiului disponibilității părților. ...