Decizia CCR nr. 560/2018Punctul 48

48. Analizând critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 12 [cu referire la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 192/2006] din legea supusă controlului de constituționalitate, Curtea reține că autorul obiecției de neconstituționalitate din Dosarul nr. 1.167A/2018 susține că necorelarea acestora cu art. 641 din Codul de procedură civilă atrage neclaritatea dispozițiilor art. I pct. 12 din legea criticată, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 192/2006 nu prevede un registru public pentru respectarea dispozițiilor art. 641 din Codul de procedură civilă. În plus, pe lângă această procedură, art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 reglementează și posibilitatea părților de a solicita instanței încuviințarea înțelegerii părților, printr-o hotărâre care reprezintă, de asemenea, un titlu executoriu. Într-o astfel de situație, nu este clar dacă cele două proceduri reglementate pentru obținerea unui titlu executoriu reprezintă o posibilitate alternativă sau dacă solicitarea adresată instanței este condiționată de parcurgerea procedurii instituite prin art. I pct. 12 din legea criticată. Cu privire la aceste susțineri, Curtea reține că, potrivit art. 58 alin. (1) din Legea nr. 192/2006, când părțile aflate în conflict au ajuns la o înțelegere, se poate redacta un acord scris, „care are valoarea unui înscris sub semnătură privată.“ În prezent, potrivit Legii nr. 192/2006, în forma în vigoare, acordul de mediere trebuie să fie ori încuviințat de instanță printr-o hotărâre judecătorească, ori autentificat de notarul public, pentru a deveni titlu executoriu. În conformitate cu art. 48 din Legea nr. 192/2006, „contractul de mediere constituie titlu executoriu cu privire la obligația părților de a achita onorariul scadent cuvenit mediatorului“. Potrivit dispozițiilor criticate din legea supusă controlului de constituționalitate, și acordul de mediere verificat și atestat de către avocați constituie titlu executoriu. ...