Decizia CCR nr. 515/2018Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, care pune concluzii de admitere a acesteia. Se arată că, de la data invocării prezentei excepții de neconstituționalitate și până la cea a dezbaterilor, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat cu privire la dispozițiile legale criticate. Se susține că nu sunt invocate temeiuri noi, față de cele care au fost arătate cu prilejul invocării excepției, dar că sunt aduse în atenția Curții câteva precizări referitoare la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției, respectiv la sintagma „în vigoare“, din cuprinsul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Se face trimitere la Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, dar și la Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, prin care Curtea a statuat, pe de o parte, cu privire la obligativitatea reglementării unui prag valoric al prejudiciului produs prin săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, iar, pe de altă parte, referitor la obligația legiuitorului de a pune dispozițiile legale ce reglementează infracțiunea de abuz în serviciu în acord cu dispozițiile Constituției, precum și la obligativitatea considerentelor deciziilor Curții Constituționale. Se susține că, așa fiind, sunt incidente, în prezenta cauză, prevederile art. 147 alin. (1) din Constituție, ceea ce înseamnă că, între data de 30 iunie 2017, data publicării Deciziei nr. 392 din 6 iunie 2017 în Monitorul Oficial al României, Partea I, și data de 14 august 2017, normele juridice ce reglementează infracțiunea de abuz în serviciu au fost suspendate de drept, iar, din data de 15 august 2017, aceleași dispoziții legale și-au încetat efectele juridice. Se susține că, chiar și în aceste condiții, Curtea Constituțională este competentă să se pronunțe asupra constituționalității dispozițiilor legale criticate, întrucât prevederile art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt doar parțial inaplicabile. Este invocată, în acest sens, Decizia nr. 11 din 8 martie 1994, cu diferența că, în cazul textului ce reglementează infracțiunea de abuz în serviciu, sintagma „îndeplinește în mod defectuos“ din cuprinsul art. 297 alin. (1) din Codul penal nu a fost abrogată, ci a devenit inaplicabilă. Pe fond, se arată că nereglementarea unui prag valoric în cazul infracțiunii de abuz în serviciu este de natură a încălca principiul legalității și dreptul la un proces echitabil. ...