Decizia CCR nr. 251/2018Punctul 100

100. Așa fiind, abrogarea acestei formule redacționale a art. 24 alin. (3) lit. f) răspunde imperativului corelării legii reexaminate cu însăși Constituția. Deși modificarea în discuție nu se încadrează strict în coordonatele trasate în jurisprudența Curții cu privire la reexaminarea legii (a se vedea supra, paragraful 78), întrucât abrogarea, în sine, are și o componentă substanțială sub aspectul suprimării voinței legiuitorului exprimate în varianta inițială a legii, totuși, instanța de contencios constituțional nu poate constata neconstituționalitatea unei dispoziții prin care Parlamentul a evitat introducerea în fondul activ al legislației a unei dispoziții discutabile sub aspectul constituționalității sale. În caz contrar, ar însemna ca legiuitorul să fie sancționat pentru diligența sa de a elimina un posibil viciu de constituționalitate dintr-o lege aflată în procedura legislativă a reexaminării pentru unicul argument de natură formală că respectiva dispoziție nu a fost avută în vedere la pronunțarea deciziei de admitere ce stă la baza reexaminării legii. În plus, Parlamentul ar fi obligat să mențină intangibilă o atare prevedere, pentru simplul motiv că ea nu a fost supusă analizei Curții cu prilejul exercitării primului control de constituționalitate asupra legii anterior promulgării, nefăcând obiectul sesizării și al criticilor de neconstituționalitate. Din moment ce nici Curtea nu se poate sesiza din oficiu cu prilejul exercitării controlului de constituționalitate anterior promulgării legii, rezultă cu evidență că o asemenea abordare ar fi potrivnică atât rolului Curții Constituționale, cât și celui al autorității legiuitoare, ajungându-se la situația paradoxală ca litera Constituției să fie interpretată contrar spiritului ei. ...