Decizia CCR nr. 131/2018Punctul 10

10. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că termenul de 1 an, reglementat prin textele criticate, începe să curgă de la începerea urmăririi penale, întrucât numai de la acel moment se poate vorbi despre existența unui proces penal. Se susține, totodată, că persoana reclamată poate formula contestație cu privire la durata procesului penal doar după ce dobândește calitatea de suspect, întrucât anterior acestui moment procesual urmărirea penală se desfășoară in rem, persoana anterior menționată neavând interes procesual în promovarea unei astfel de cereri, deoarece nu există o acuzație în materie penală îndreptată împotriva sa, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se face trimitere, în acest sens, la Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, din 8 ianuarie 2013, pronunțată în Cauza Bucur și Toma împotriva României, prin care s-a reținut că art. 6 din Convenție vizează o persoană învinuită de săvârșirea unei infracțiuni, dar și că prin „acuzație în materie penală“ se înțelege orice măsură care are repercusiuni importante asupra situației suspectului. Se conchide că prevederile art. 488^1 alin. (2) și alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală constituie, de fapt, garanții ale accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil. ...