Decizia CCR nr. 859/2017Punctul 4

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține, în esență, că dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și alin. (5) referitoare la statul de drept, în componenta sa privind garantarea drepturilor cetățenilor și care consacră, totodată, principiul legalității. Apreciază că doar prin analogie în defavoarea inculpatului s-ar putea interpreta că scopul urmărit prin incriminarea reglementată de art. 392 din Codul penal raportat la art. 386 din Codul penal ar fi determinarea alegătorului să voteze într-o anumită manieră sau să nu voteze. Or, consideră că o astfel de interpretare este imprevizibilă pentru cetățenii cărora li se adresează norma. Susține că prevederile art. 392 din Codul penal raportat la art. 386 din Codul penal sunt neconstituționale prin faptul că sunt lipsite de previzibilitate și accesibilitate, deoarece nu se poate determina ce a dorit legiuitorul să incrimineze - determinarea unei persoane să voteze în cadrul referendumului într-un anumit fel, determinarea alegătorului să voteze în cadrul referendumului conform propriei păreri ori ambele variante menționate. Art. 386 din Codul penal prevede că alegătorul trebuie să fie determinat să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidați ori un anumit candidat, or, în cazul referendumului nu se poate susține acest lucru. Așa încât lipsa de previzibilitate, claritate și precizie a normelor criticate oferă posibilitatea interpretării acestora prin analogie în defavoarea inculpatului, prin adăugare la lege, în cauză, atât în rechizitoriu, cât și în sentința atacată reținându-se că nu a avut importanță modul în care votau alegătorii, faptele fiind comise cu scopul de a atrage o prezență masivă la vot. Invocă atât jurisprudența instanței de control constituțional cu referire la cerințele de claritate, precizie și previzibilitate ale legii penale, respectiv deciziile nr. 363 din 7 mai 2015, nr. 553 din 16 iulie 2015 și nr. 603 din 6 octombrie 2015, cât și jurisprudența instanței de la Strasbourg cu privire la cerințele de calitate a legii (Beyeler împotriva Italiei, Rotaru împotriva României, Sissanis împotriva României, Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României). ...