Decizia ÎCCJ nr. 190/2025 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării 45. S-a apreciat că prezenta sesizare este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, lipsind condiția ca de lămurirea chestiunii de drept să depindă soluționarea pe fond a cauzei în care a fost invocată. ... 46. S-a susținut că tehnica de redactare a întrebării nu permite înțelegerea conținutului ori a sensului demersului, chestiune care determină imposibilitatea identificării problematicii și formulării unui răspuns circumstanțiat interesului vizat. ... 47. S-a mai arătat că infracțiunea ce face obiectul cauzei cu care a fost învestită instanța de trimitere este prevăzută de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel încât faptul generator de răspundere civilă este frauda, și nu neregula, aspect ce prezintă relevanță întrucât forma de ilicit incidentă în speță atrage consecințe importante inclusiv în ceea ce privește întinderea obligației de restituire a beneficiarilor de fonduri europene, iar distincția dintre neregulă și fraudă este realizată în chiar actul normativ la care instanța de trimitere face referire în cuprinsul întrebării. ... 48. Pe fond s-a opinat că prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 este reprezentat de fondurile obținute pe nedrept din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele asimilate, astfel încât obligația de restituire trebuie să vizeze restituirea integrală a acestora. ... 49. În argumentare, în esență, s-a arătat că, având în vedere conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000, din care rezultă că acțiunea intenționată a beneficiarului de fonduri europene implică, în esență, o inducere în eroare a autorității contractante, prin folosirea unor înscrisuri inexacte sau false, nu există îndoială că aceasta reprezintă o formă specială de fraudă regăsită în domeniul accesării fondurilor comunitare. ... 50. Noțiunea de fraudă nu se suprapune însă peste noțiunea de neregulă, aspect ce rezultă din dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, prin care legiuitorul a definit cele două noțiuni și a reglementat în detaliu o procedură specială pentru recuperarea fondurilor nerambursabile cu privire la a căror accesare sau utilizare s-au constatat nereguli, iar în continuarea argumentării au fost prezentate definițiile vizând neregula și frauda, astfel cum acestea rezultă din O.U.G. nr. 66/2011 și din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/1995 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene [Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/1995], prin care s-a adoptat o reglementare generală referitoare la controalele uniforme, măsurile și sancțiunile administrative vizând abaterile de la dreptul comunitar. ... 51. Referitor la consecințele săvârșirii unei abateri s-a arătat că, indiferent de natura sa, regula generală stabilită conform art. 4 alin. (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/1995, în considerarea principiului proporționalității, enunțat în preambulul regulamentului, este retragerea avantajului obținut nejustificat. Cu toate acestea, conform art. 4 alin. (3) din același regulament, în cazul actelor despre care se stabilește că au drept scop obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situația în cauză, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului, consecința este, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia. ... 52. De asemenea, s-a arătat că, prin Regulamentul (UE) nr. 1.306/2013, neregula a fost definită prin trimitere la definiția din art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/1995, incluzând, așadar, atât orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, cât și conduitele frauduloase. Regula prevăzută de art. 4 alin. (3) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/1995 este reluată de art. 60 din Regulamentul (UE) nr. 1.306/2013, care prevede că nu se acordă niciun avantaj persoanelor fizice sau juridice în privința cărora s-a stabilit că au fost create în mod artificial condițiile cerute în vederea obținerii acelor avantaje, situație pe care legiuitorul european o consideră o eludare a legislației agricole sectoriale. ... 53. S-a învederat, deopotrivă, că, în ceea ce privește consecințele săvârșirii unor nereguli sau a unor fraude în materia măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, acestea sunt dezvoltate prin Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014, respectiv în titlul III art. 35, fiind evidentă intenția legiuitorului european de a distinge între eventualele disfuncționalități care ar putea apărea în procesul de accesare a mecanismului de sprijin. ... 54. Calificarea încălcării săvârșite de beneficiar în fraudă sau simplă neregulă (accepțiunea strico sensu a neregulii) atrage consecințe importante în ceea ce privește răspunderea acestuia, inclusiv cu privire la întinderea obligației de restituire a fondurilor europene. ... 55. Astfel, în cazul fraudei, beneficiarul este tras la răspundere penală, iar fondurile obținute nelegal sunt restituite integral, aspect stabilit imperativ la nivelul legislației europene, pe când în cazul unei simple nereguli răspunderea beneficiarului este administrativă și presupune, în esență, obligația de restituire a fondurilor obținute, însă întinderea acesteia variază în funcție de natura, gravitatea, amploarea și implicațiile financiare ale neregulii constatate. ... 56. Având în vedere că O.U.G. nr. 66/2011 reglementează procedura de stabilire a creanțelor bugetare pe cale administrativă, Ministerul Public a opinat că principiul proporționalității prevăzut de art. 17 din acest act normativ este specific corecțiilor financiare pe care le aplică autoritatea contractantă în procedura administrativă, incidente ori de câte ori nu suntem pe tărâmul fraudei. ... 57. Mai mult, s-a precizat că O.U.G. nr. 66/2011 conține și o serie de reguli destinate stabilirii raportului dintre procedurile/sancțiunile administrative pe care le prevede și procedurile/sancțiunile penale aplicabile în cazul fraudei, în conținutul art. 8 fiind prevăzută, în principal, obligația de sesizare a organelor competente în ipoteza unor suspiciuni de fraudă. Or, instanța de trimitere este învestită cu o fraudă săvârșită împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, și nu cu o simplă neregulă, astfel încât latura civilă a cauzei trebuie soluționată în considerarea dispozițiilor specifice fraudei în acest domeniu, respectiv art. 4 alin. (3) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/1995, art. 60 din Regulamentul (UE) nr. 1.306/2013 și art. 35 alin. (6) din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014, din care rezultă că intenția de a frauda atrage consecința retragerii în întregime a sprijinului. ... ...