Decizia CCR nr. 660/2017Punctul 7

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia, persoană juridică cu sediul în străinătate, arată că nu poate formula prin consilierul juridic propriu cereri sau apărări în fața instanțelor judecătorești din România, întrucât se prezumă că acesta nu cunoaște legislația și limba română. Obligația persoanei juridice cu sediul în străinătate de a angaja un avocat pentru procedurile în fața instanțelor judecătorești din România, în condițiile în care are deja un mandatar specializat în proprietate industrială, care o reprezintă în instanță prin consilierul juridic, constituie o sarcină disproporționată, de natură a o descuraja să apeleze la serviciul justiției, dreptul la un apărător ales neputând fi transformat într-o obligație ori într-o condiție de admisibilitate a apărării formulate pe fond sau într-o cale de atac. Susține că, în cazul persoanelor juridice, nu pot fi identificate nici măcar remediile consacrate de legiuitor în cazul persoanelor fizice prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, rezultând astfel că, în cazul persoanelor juridice, cheltuielile obligatorii de angajare a unui avocat se constituie într-o sarcină disproporționată care poate afecta activitatea acestor entități. Obligația impusă persoanelor juridice străine de a formula cereri și apărări doar prin avocat este de natură a împiedica exercitarea dreptului de acces liber la justiție și a dreptului de apărare, căci exclude posibilitatea întocmirii unor astfel de acte de procedură prin alte categorii de profesioniști în domeniul juridic. Mai arată că legea specială, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 66/2000 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială, stabilește, prin art. 28 alin. (2) , că reprezentarea în fața instanțelor judecătorești a solicitanților, a titularilor sau a persoanelor interesate de către consilierii în proprietate industrială este condiționată de calitatea acestora de avocat sau de consilier juridic, iar art. 20 alin. (1) din același act normativ prevede că reprezentarea în fața instanțelor judecătorești a solicitanților, a titularilor sau a persoanelor interesate de către consilierii în proprietate industrială este condiționată de calitatea acestora de avocat sau de consilier juridic. Consideră că sunt neconstituționale prevederile art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă astfel cum au fost interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016, pronunțată pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, prin care a statuat că cererea de chemare în judecată și reprezentarea convențională a persoanei juridice în fața instanțelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică și nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă. ...