Decizia CCR nr. 641/2017Punctul 18

18. Mai mult, așa cum remarcă și autorul excepției, legiuitorul nu a prevăzut în textul art. 242 alin. (1) din Codul penal condiția săvârșirii cu rea-credință a faptelor. Acest lucru este explicabil, întrucât, în contextul filosofiei Codului penal în vigoare, reglementarea unei astfel de condiții ar fi superfluă. Aceasta deoarece prevederea în cuprinsul dispoziției legale analizate a condiției anterior menționate ar avea ca scop excluderea incriminării faptelor de gestiune frauduloasă comise din culpă. Însă, conform art. 16 alin. (6) teza a doua din Codul penal, fapta comisă din culpă constituie infracțiune numai când legea o prevede în mod expres. Per a contrario, toate faptele incriminate în Partea specială a Codului penal pot fi pedepsite doar atunci când sunt săvârșite cu intenție, dacă legea nu prevede sancționarea comiterii lor și din culpă. ...