Decizia CCR nr. 643/2017Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului părții prezente, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă. Se susține, în acest sens, că, contrar prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, textul criticat nu are legătură cu cauza. Se susține că autorii excepției au statut de martor amenințat, și nu de martor protejat. Or, dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 295/2004 se referă la modalitatea de procurare a armelor de apărare și pază de către personale incluse într-un program de protecție a martorilor, neavând astfel legătură cu obiectul dosarului în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate. Cu privire la fondul excepției de neconstituționalitate, se arată că aceasta este neîntemeiată, pentru motivele arătate, pe larg, în punctul de vedere depus la dosarul cauzei. Se susține, în esență, că autorii fac o confuzie între cele două categorii de martori, mai sus menționate. Se arată că art. 20 alin. (2) din Legea nr. 295/2004 nu putea face referire la situația martorilor amenințați, câtă vreme art. 13 alin. (2) din legea anterior menționată, care prevede limitativ categoriile de persoane care pot procura arme de apărare și pază, nu o menționează și pe cea a martorului amenințat. Se subliniază faptul că martorii amenințați nu intră în categoria celor incluși în programele de protecție a martorilor. Se conchide că cele două categorii de martori invocate de autorii excepției de neconstituționalitate sunt distincte și se află în situații juridice total diferite, motiv pentru care nu se pune problema existenței unei discriminări între acestea, determinată de textul criticat. ...