Decizia ÎCCJ nr. 39/2026 (HP)Punctul VII

VII. Opinia specialiștilor 36. În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. ... 37. Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade“ din Târgu Mureș - Facultatea de Drept, în punctul de vedere transmis la dosar, a susținut că, împotriva încheierii prin care s-a înlocuit măsura preventivă a arestului preventiv cu o altă măsură, termenul consacrat de art. 207 alin. (6) din Codul de procedură penală, de verificare a măsurii preventive a arestului, se calculează de la data pronunțării încheierii judecătorului fondului, prin care s-a dispus înlocuirea măsurii. ... 38. În susținerea punctului de vedere formulat s-a arătat că prin noțiunea de verificare legiuitorul a înțeles să se raporteze la momentul la care judecătorul de la instanța de fond se pronunță asupra măsurii preventive, și nu la momentul la care se soluționează contestația, acest moment fiind de altfel unul incert, uneori chiar lipsind (dacă nu se declară contestație). Alegerea acestui reper cronologic elimină incertitudinea juridică ce ar decurge prin raportare la faza controlului judiciar. ... 39. Prin urmare, s-a apreciat că, atunci când textul de lege prevede că judecătorul va verifica măsura preventivă periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, este evident că se referă la o verificare efectuată într-un termen care curge de la ultima verificare, și nu de la soluționarea căii de atac. Relevant în acest sens este și faptul că intervalul cuprins între decizia de înlocuire a primei instanțe și decizia de admitere a contestației este o perioadă în care inculpatul rămâne, de regulă, în arest, iar acest aspect nu trebuie neglijat, mai ales prin prisma rolului judecătorului de cameră preliminară de a „verifica“ periodic subzistența temeiurilor ce au determinat „luarea“ unei măsuri, raportat la caracterul imperativ al termenului de 30 de zile. ... 40. Un alt argument în sprijinul soluției că termenul de 30 de zile în care trebuie efectuată o nouă verificare a măsurii preventive curge de la data verificării anterioare îl oferă art. 205 alin. (5) din Codul de procedură penală, conform căruia „Contestația formulată de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus revocarea unei măsuri preventive sau înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă se soluționează înainte de expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior“. Textul impune astfel o garanție esențială pentru respectarea fără niciun fel de excepție a duratei unei măsuri preventive. Suplimentar, nu poate fi ignorat argumentul textual derivat din distincția semantică operată de legiuitor între „luarea“ măsurii și „verificarea“ acesteia. Dacă ar fi acceptată ideea că nu ar trebui făcută distincție între cele două aspecte, titlul privării de libertate ar rămâne unic (încheierea inițială de luare a măsurii), iar hotărârile ulterioare ar avea doar un rol de confirmare periodică, fără a genera un nou moment de referință. ... 41. Subliniind importanța nedepășirii termenului prevăzut de lege pentru măsurile privative de libertate, chiar dacă cu privire la o chestiune diferită, prin Decizia nr. 17/2025 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii instanța supremă a stabilit că, în soluționarea contestației împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv, „Completul de judecători de drepturi și libertăți de la instanța de control judiciar va putea dispune luarea măsurii arestului la domiciliu pentru durata de timp rămasă până la împlinirea termenului de 30 de zile calculat de la momentul arestării preventive a inculpatului, în temeiul dispoziției judecătorului de drepturi și libertăți de la primă instanță“. Mutatis mutandis, în situația expusă în prezenta cauză, termenul trebuie calculat de la momentul pronunțării prin încheiere a judecătorului de cameră preliminară de la instanța de fond. Aceasta cu atât mai mult cu cât, chiar dacă prin această încheiere s-a dispus înlocuirea măsurii preventive, aceasta nu s-a pus în executare, inculpatul rămânând în continuare sub puterea măsurii arestului preventiv. ... 42. Centrul de cercetări în Științe penale al Facultății de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara, în punctul de vedere transmis la dosar, a susținut că sesizarea formulată este inadmisibilă, apreciind că nu sunt îndeplinite cerința ca problema de drept să fie sesizată în cursul judecății și, implicit, condiția referitoare la existența legăturii între lămurirea chestiunii de drept și soluționarea pe fond a cauzei. ... 43. Astfel, s-a susținut că dezlegarea dată chestiunii de drept nu este susceptibilă a avea consecințe juridice directe și concrete asupra modului de rezolvare a cauzei întrucât momentul de la care curge termenul prevăzut de art. 207 alin. (6) din Codul de procedură penală nu are nicio influență asupra soluției privind fondul acuzației penale. ... 44. Totodată, s-a apreciat că problema de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție nu reprezintă o veritabilă chestiune de drept și, prin urmare, nu este necesară o dezlegare din partea instanței supreme în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile. De altfel, problema de drept nu ridică dificultăți deosebite și nici nu a generat controverse în practică, după cum rezultă din concluziile întâlnirilor de practică neunitară, iar din lecturarea încheierii de sesizare se observă că instanța de trimitere a oferit un raționament logic pe baza căruia este facil identificată soluția la chestiunea de drept ridicată, lecturarea normelor juridice incidente fiind suficientă pentru a înțelege voința legiuitorului. ... ...