Decizia CCR nr. 555/2017Punctul 20

20. În acest sens, Curtea observă că, în Codul penal din 1969, prostituția era incriminată, în dispozițiile art. 328, ca fiind „fapta persoanei care își procură mijloacele de existență sau principalele mijloace de existență, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane“. În doctrina creată sub imperiul vechiului Cod penal cu privire la reglementarea infracțiunii de prostituție, s-a arătat că raporturile sexuale trebuie întreținute cu mai multe persoane, întrucât continuitatea raporturilor sexuale cu aceeași persoană generează, în pofida caracterului interesat al acestora, o prezumție de afecțiune între parteneri, de oarecare stabilitate, care apropie aceste relații de acelea de concubinaj. Aceasta este rațiunea pentru care Codul penal din 1969 prevedea, în conținutul constitutiv al infracțiunii de prostituție, cerința ca raporturile sexuale să fie practicate „cu diferite persoane“, în sensul de mai mulți clienți. Noul Cod penal a preluat, în conținutul constitutiv al infracțiunii de proxenetism, cerința ca subiectul pasiv, și anume persoana vulnerabilă care practică prostituția, să întrețină acte sexuale „cu diferite persoane“, întrucât aceeași rațiune subzistă și sub imperiul noului Cod penal, în condițiile dezincriminării prostituției și includerii proxenetismului în rândul infracțiunilor contra persoanei, având în vedere că proxenetismul este definit, în mod necesar, prin raportare la noțiunea de „practicare a prostituției“. ...