Decizia CCR nr. 555/2017Punctul 23

CCR · decizie de neconstituționalitate · 19.09.2017 · dosar 3.778/63/2014
Punctul 23
23. Prin decizia mai sus menționată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reținut că dispozițiile de drept substanțial incidente și care ar trebui interpretate sunt clare, inteligibile, neechivoce, iar omisiunea legiuitorului de a incrimina anumite fapte nu poate fi suplinită prin pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a unei hotărâri în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală. De asemenea, instanța supremă a apreciat că problema a cărei dezlegare se solicită nu are caracter de noutate. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că incriminarea proxenetismului din noul Cod penal nu se deosebește fundamental de vechea incriminare (art. 329 din Codul penal din 1969), varianta tip fiind, practic, preluată din vechiul cod, cu unele modificări clarificatoare, de ordin semantic, determinate și de faptul că prostituția nu mai este incriminată. Pe cale de consecință, noua normă de incriminare a infracțiunii de proxenetism conține și definiția „practicării prostituției“, noțiune la care face referire și care constituie o condiție esențială atașată elementului material, intrând, astfel, în conținutul constitutiv al infracțiunii, devenind parte componentă a tipicității infracțiunii de proxenetism. Instanța supremă observă că definiția „practicării prostituției“ păstrează caracterul repetat al actelor ce conduc la prostituție, precum și necesitatea existenței unor clienți diferiți. Drept urmare, și determinarea la practicarea prostituției trebuie să vizeze o activitate de tipul celei descrise în conținutul normei de incriminare, astfel cum este definită la art. 213 alin. (4) din Codul penal. Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, în situația în care s-ar aprecia că sesizarea este admisibilă, răspunsul pe care ar trebui să îl dea întrebării prealabile s-ar limita la simpla trimitere la dispozițiile art. 213 alin. (1) și alin. (4) din Codul penal, căci nu s-ar putea răspunde altceva decât ceea ce este prevăzut cu claritate în norma de incriminare. ...
Sursa oficială ↗