Decizia CCR nr. 519/2017Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Susține că, prin textul criticat, legiuitorul a înțeles să instituie o garanție corelativă a dreptului la tăcere ori a dreptului inculpatului de a nu se autoincrimina într-o cauză în care a avut calitatea de martor. Așadar, acestei garanții îi corespunde obligația corelativă a organelor judiciare de a nu folosi o astfel de depoziție într-o cauză penală. Apreciază că norma procesual penală criticată respectă standardele convenționale în materie, interzicând, așadar, atât organelor judiciare, cât și instanțelor posibilitatea de a folosi într-o cauză penală o declarație dată ca martor de o persoană care dobândește, ulterior, calitatea de suspect sau inculpat. Împrejurarea că o astfel de declarație poate fi, ulterior, valorificată împotriva altor părți din cauză nu este de natură să atragă neconstituționalitatea textului criticat, întrucât administrarea, valorificarea oricărui mijloc de probă/procedeu probatoriu se realizează de către instanță cu respectarea garanțiilor oferite de Codul de procedură penală, în condițiile impuse de acest act normativ. ...