Decizia CCR nr. 519/2017Punctul 6

6. Tribunalul Arad - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este nefondată. Reține că prevederile art. 118 din Codul de procedură penală se raliază numeroaselor legislații internaționale care reglementează privilegiul de neincriminare, împiedicând ascultarea martorului cu privire la elemente de fapt care l-ar putea incrimina și care îl dispensează de obligația de a depune mărturie (art. 198 din Codul de procedură penală italian, art. 133-2 din Codul de procedură penală portughez și art. 434-11 din Codul de procedură penală francez). Corelând prevederile art. 118 din Codul de procedură penală cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța observă că, potrivit acesteia din urmă, în anumite cazuri, o persoană care este audiată în calitate de martor în cadrul procesului penal poate fi considerată subiectul unei acuzații în materie penală. Prin urmare, devin incidente drepturile unei persoane audiate în calitate de martor de a păstra tăcerea și de a nu contribui la propria incriminare. Reține că legiuitorul național definește dreptul prevăzut de art. 118 din Codul de procedură penală ca o obligație procesuală negativă a organului judiciar de a nu folosi declarația dată în calitate de martor împotriva persoanei care a dobândit calitatea de suspect sau inculpat în aceeași cauză, dar nu interzice folosirea declarației acestui subiect procesual activ împotriva celorlalți subiecți procesuali din aceeași cauză sau din cauze disjunse. Apreciază că normele procesual penale criticate nu aduc atingere dreptului fundamental al inculpaților la un proces echitabil, egalității în fața legii, dreptului la apărare și unicității, imparțialității și egalității justiției, consfințite prin dispozițiile constituționale invocate. Invocă jurisprudența instanței de la Strasbourg, în care s-a reținut că dreptul la un proces echitabil implică posibilitatea oricăreia dintre părți de a-și expune cauza în fața tribunalului, în condiții care să nu o dezavantajeze în fața părții adverse, egalitatea armelor fiind un principiu fundamental al procesului echitabil (Cauza Delcourt împotriva Belgiei și Cauza Kaufman împotriva Belgiei). Reține că, în termenii folosiți de instanța europeană, egalitatea armelor implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, în condiții care să nu o pună într-o situație net dezavantajoasă în raport cu adversarul său (Cauza Dombo Behes B.V. împotriva Olandei). Principiul egalității armelor presupune un echilibru între acuzator și persoana în cauză, echilibru care, în opinia instanței, nu este încălcat în prezenta speță. ...