Decizia ÎCCJ nr. 335/2025 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 40. Prezenta sesizare este formulată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme parțial derogatorii de la procedura de drept comun privind hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, astfel că dispozițiile sale se aplică cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa, în mod corespunzător, cu prevederile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, după cum se arată la art. 4 din aceeași ordonanță de urgență. ... 41. În urma coroborării art. 1 și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, rezultă că sesizarea formulată în baza acestui act normativ special trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: (i) existența unei cauze aflate în curs de judecată, care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; (ii) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în primă instanță sau în calea de atac; (iii) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 42. Evaluând elementele sesizării, pentru a stabili dacă sunt întrunite condițiile de admisibilitate anterior enunțate, se constată că întrebarea se referă la compatibilitatea cu prevederile art. 100 alin. (1) și art. 105 din Legea nr. 367/2022 a clauzei inserate la art. 53 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de sector de negociere colectivă învățământ preuniversitar, înregistrat la Ministerul Muncii și Solidarității Sociale cu nr. 1.199/5.07.2023, în sensul de a se stabili dacă această clauză dă naștere unei obligații valide de decontare a cheltuielilor de transport, efectuate de către personalul nedidactic (personalul administrativ). ... 43. În expunerea punctului său de vedere, instanța de trimitere a reținut că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă au calificat cheltuielile de transport ca fiind de natură socială, context în care a apreciat că se impune a se stabili dacă dreptul la decontarea unor atari cheltuieli contravine prevederilor art. 100 alin. (1) și art. 105 din Legea nr. 367/2022, învederând că, în situația în care cheltuielile respective fac parte din categoria celor de natură socială, atunci interdicția prevăzută de Legea nr. 367/2022 nu ar fi incidentă și voința partenerilor sociali ar fi valabilă și generatoare de efecte juridice, chiar dacă impietează asupra cheltuielilor bugetare. ... 44. Se constată că sesizarea nu privește interpretarea prevederilor art. 100 alin. (1) și art. 105 din Legea nr. 367/2022 - care interzic, sub sancțiunea nulității, includerea, în contractele colective de muncă, a unor clauze referitoare la drepturi salariale, ale căror acordare și cuantum sunt prevăzute de legislația în vigoare pentru categoria respectivă de personal -, ci instanța de trimitere solicită a se stabili compatibilitatea cu aceste dispoziții legale a clauzei cuprinse la art. 53 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de sector de negociere colectivă învățământ preuniversitar, înregistrat la Ministerul Muncii și Solidarității Sociale cu nr. 1.199/5.07.2023, potrivit căreia „Personalului din învățământ care își desfășoară activitatea în altă localitate decât localitatea de domiciliu/reședință i se decontează cheltuielile de navetă la și de la locul de muncă, de către autoritățile administrației publice locale, la solicitarea consiliului de administrație al unității/instituției prevăzute în Anexa nr. 3.“ ... 45. În acest context se reține că instanța de trimitere nu urmărește pronunțarea unei decizii de interpretare și aplicare unitară a unor dispoziții legale, ci solicită ca instanța supremă să stabilească valabilitatea unei clauze din contractul colectiv de muncă și, implicit, să recunoască dreptul personalului nedidactic (administrativ) la decontarea cheltuielilor de transport, acest drept având un izvor convențional, nu legal. ... 46. Or, prin Decizia nr. 58 din 24 februarie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că „modul de aplicare a unui contract colectiv de muncă nu se încadrează în ipoteza mecanismului hotărârii prealabile“ (paragraful 38), întrucât aplicarea contractului colectiv de muncă la o anume situație de fapt reprezintă o chestiune de fapt, din moment ce această operațiune implică analiza circumstanțelor specifice fiecărui caz, spre deosebire de chestiunile de drept, care presupun interpretarea și aplicarea normelor legale abstracte (paragraful 39). ... 47. Într-adevăr, lămurirea modului de interpretare și aplicare a normelor legale, în cadrul mecanismului hotărârii prealabile, are scopul de a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori dificultăților unor texte de lege, însă rămâne atributul exclusiv al instanței de trimitere să soluționeze cauza cu care a fost învestită. Or, operațiunea de interpretare și aplicare a unor clauze din contractul colectiv de muncă, inclusiv în raport cu anumite dispoziții legale, face parte din activitatea curentă a instanței de judecată și reprezintă o obligație ridicată la rang de principiu, ce își găsește consacrarea în prevederile art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă. ... 48. În procedura hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor, de interpretare și aplicare a legii într-un caz particular, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori a dificultăților unor texte de lege. Mai mult, în cadrul acestei proceduri specifice de unificare a practicii judiciare, instanța supremă nu poate analiza compatibilitatea dintre anumite clauze ale contractului colectiv de muncă și dispozițiile legale incidente, fiind atributul exclusiv al instanței de judecată să dezlege această chestiune litigioasă. ... 49. Reținându-se, în considerarea celor expuse, că nu este îndeplinită condiția privind obiectul procedurii hotărârii prealabile, rezultă că sesizarea este inadmisibilă. ... ...