Decizia CCR nr. 459/2017Punctul 5

5. Curtea de Apel București - Secția I penală apreciază că termenul de 3 zile este menit să preîntâmpine tergiversarea nejustificată a judecării cauzei, fiind subsumat principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil, și constituie o veritabilă garanție procesuală instituită în favoarea inculpatului, care impune verificarea de urgență a legalității și temeiniciei măsurilor preventive la momentul sesizării instanței cu actul de trimitere în judecată. Fiind vorba de drepturi fundamentale ale persoanei, legiuitorul a dorit ca legalitatea și temeinicia măsurilor preventive să se verifice de judecător cu maximă celeritate, astfel încât dreptul la libertate și dreptul la liberă circulație să fie protejate în mod concret și efectiv. Instanța de judecată reține, de asemenea, că, spre deosebire de situația prelungirii măsurii arestării preventive sau a măsurii arestului la domiciliu, când procurorul își exercită un drept procesual propriu, supus unor condiții stricte, în cazul verificării legalității și temeiniciei măsurilor preventive de către judecătorul de cameră preliminară sau de către judecător, după începerea judecății, conform art. 207 și art. 208 din Codul de procedură penală, nu se poate vorbi de un drept procesual al judecătorului, ci de o obligație prescrisă de lege pentru desfășurarea cu celeritate a procesului penal, care poate antrena, eventual, răspunderea disciplinară. În ceea ce privește invocarea Deciziei nr. 336 din 30 aprilie 2015 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, instanța de judecată o consideră nejustificată. ...