Decizia CCR nr. 438/2017Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care arată că înțelege să nu susțină excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 alin. (1) din Codul de procedură penală, pe care le consideră constituționale, și formulează concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 alin. (6) din același cod. Se arată, în acest sens, că prevederile art. 67 alin. (6) din Codul de procedură penală ridică probleme de echitabilitate a procedurii prin raportare la măsurile preventive, pentru că impun ca pronunțarea asupra măsurilor preventive să se facă de către un judecător recuzat. Se susține că, potrivit doctrinei, textul criticat are ca scop împiedicarea formulării, cu rea credință, a unor cereri de recuzare, în vederea împlinirii anumitor termene procesuale. Se arată că, potrivit jurisprudenței actuale a instanțelor de judecată, cererea de recuzare se judecă în aceeași zi, chiar în intervale de câteva ore, motiv pentru care argumentul anterior menționat nu își găsește aplicabilitatea. Se susține că ipoteza formulării de către inculpat, cu rea credință, a unei cereri de recuzare, în vederea câștigării a câteva ore din timpul ce urmează să se scurgă până la expirarea măsurii preventive, trebuie pusă în balanță cu cea în care se formulează o cerere de recuzare a unui judecător, care se pronunță cu privire la măsurile preventive, dispunând, prelungind sau, dimpotrivă, revocând, o astfel de măsură, iar, ulterior, recuzarea să este admisă. În această ultimă situație, măsura preventivă în cauză ar fi dispusă, prelungită sau revocată de către un judecător a cărui lipsă de imparțialitate a fost constatată, fără ca persoana în privința căreia a fost dispusă sau prelungită măsura să aibă o cale de atac împotriva încheierii pronunțată de judecătorul în cauză. Se susține că, în ipoteza juridică analizată, sancțiunea formulării cu rea-credință a unei cereri de recuzare ar trebui să fie alta decât lipsa căii de atac criticată. Se mai arată că prevederile art. 67 alin. (6) din Codul de procedură penală fac o diferență nejustificată între abținere și recuzare, judecătorul care se abține neputându-se pronunța cu privire la măsurile preventive, cu toate că ambele instituții constituie remedii procesuale similare. Se susține că, pentru aceste motive, textul criticat contravine dreptului la un proces echitabil. ...