Decizia ÎCCJ nr. 209/2025 (HP)Punctul IV

IV. Motivele reținute de titularul sesizării, care susțin admisibilitatea procedurii 16. Instanța de trimitere a apreciat, prin raportare la obiectul acțiunii deduse judecății, că domeniul de aplicare se circumscrie dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, întrucât în cauza de față reclamantul, în calitate de pensionar care beneficiază de o pensie militară de stat, pretinde recalcularea retroactivă a acesteia de la o altă dată decât cea stabilită inițial, cu consecința plății eventualelor diferențe, aspecte care vizează deci modul de plată a drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/ revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice. ... 17. Astfel, a considerat că art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 este destul de confuz cu privire la situațiile care impun sesizarea instanței supreme, deoarece din cuprinsul acestuia nu rezultă dacă sesizarea acesteia se impune în orice situație, adică și în cazul unor probleme de drept ale căror rezolvări sunt evidente, sau doar pentru clarificarea unor chestiuni dificile de drept, premise care prin nerespectare pot să atragă respingerea unor astfel de sesizări ca inadmisibile, cum de altfel se și conturează practica instanței supreme până la acest moment, mai ales că printre motivele adoptării acestei ordonanțe de urgență, așa cum sunt redate în expunere, se face referire la „chestiuni dificile de drept“, cu sublinierea că acestea doar explică, nu și completează prevederile adoptate, care ar trebui să fie clare tocmai pentru a nu crea practică neunitară, o astfel de practică fiind chiar resortul adoptării ordonanței de urgență în discuție. Pe cale de consecință, a apreciat că o astfel de sesizare intervine în legătură cu orice problemă de drept dedusă judecății în cauzele care se încadrează la art. 1, indiferent de gradul de dificultate, instanța de trimitere putând fi de la orice nivel, inclusiv de fond. Concluzia derivă din caracterul imperativ al normelor în discuție care exclude orice eventuale aprecieri ale instanței de trimitere cu privire la dificultatea chestiunii de drept, dar și din faptul că pentru chestiuni dificile de drept există deja mecanismului hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din Codul de procedură civilă, astfel că nu se impune analiza îndeplinirii condițiilor referitoare la acest aspect. ... ...