Decizia CCR nr. 252/2017Punctul 20

20. Cât privește critica potrivit căreia sintagma „alte adunări publice“ din cuprinsul dispozițiilor art. 215 alin. (2) lit. h) din Codul de procedură penală încalcă cerințele de claritate și previzibilitate, Curtea reține că temeiul constituțional al acestora se regăsește în art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală și că atât Curtea Constituțională, într-o jurisprudență constantă (a se vedea, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 599 din 21 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 11 octombrie 2006, Decizia nr. 1.646 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 21 ianuarie 2010, Decizia nr. 1.358 din 21 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, și Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011), cât și Înalta Curte de Casație și Justiție (de pildă, Decizia nr. 1 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 13 mai 2014, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile în vederea dezlegării de principiu a problemei de drept vizând mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni) au analizat respectarea acestor două criterii de calitate a legii prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. ...